marți, 2 octombrie 2012

Răutăţi

Ştiţi zilele alea nasoale când gândeşti prea mult? Aşa sunt eu acum. Stau şi tot analizez... diverse chestii. Şi nu-mi face bine, că aş putea să mă gândesc la lucruri practice, realiste şi care să nu mă deprime. Dar nu, se pare că sunt la apogeul masochismului şi continui să despic firu`n paişpe. Şi nici măcar nu ştiu de ce o fac. Mă gândeam la femei. Femeile sunt rele. Foarte rele. Cu alţi oameni, dar mai ales între ele. Eu ştiu bine, că-s femeie. Şi-s a dracului cu alte femei, mai ales dacă nu-mi plac. Şi am momente când sunt răutăcioasă gratuit, deşi poate femeia respectivă nu merită. Dar în ultima vreme sunt răutăcioasă tare tare tare. Tare de tot. Constat că nu mai am răbdare cu femeile şi le taxez imediat. Ai zis ceva şi nu mi-a convenit? Pac! Ţi-am retezat-o. Următorul pas dacă insişti să mă faci să-mi pierd răbdarea de tot este cel în care-ţi spun că eşti proastă şi-ţi argumentez într-o propoziţie, maxim două. După care, punct. Discuţia este încheiată şi din tonul meu îţi dai seama că nu are rost să continuăm să vorbim, că ... mno, n-are rost.

Iar vreau linişte... mă agasează toate şi mă enervează toate.

A, şi apropo! De ce atunci când scriu ceva, lumea automat presupune că este vorba despre mine? Oameni buni, nu scriu doar despre mine, mai scriu şi despre oameni şi situaţii pe care le întâlnesc, despre lucruri pe care alţi oameni mi le povestesc, despre emoţii şi sentimente pe care alţi oameni mi le transmit direct sau indirect. Nu tot ce scriu este legat de mine şi de ce simt eu. Simţeam nevoia să clarific treaba asta, pentru că în urma postului scris ieri, am primit o grămadă de întrebări care de care mai ciudate, cea mai tare fiind: "Te-ai îndrăgostit de altcineva şi acum vrei să divorţezi?"

Şi ca să facem loc altor speculaţii, să încheiem enigmatic:

I told you that no matter what you did I'd be by your side

*****
But when you walked out that door, a piece of me died
I told you I wanted more-but that`s not what I had in mind

*****

Then they took you away- stole you out of my life
You just need to remember...


Da, zilele astea mă obsedează "Blue Jeans" - Lana del Rey.

You fit me better than my favourite sweater...

Şi anii trec...

luni, 1 octombrie 2012

Errare humanum est sed perseverare diabolicum



Aşa a zis Seneca. Deştept băiat. Dar cine ştie cu adevărat când şi mai ales dacă greşeşte? Şi hai să zicem că ştii... ştii că poate greşeşti şi totuşi păstrezi o urmă de speranţă că poate nu e o greşeală, sau măcar nu în totalitate şi perseverezi. Este diabolic? Şi dacă consideri că este o greşeală şi încetezi să mai greşeşti şi îţi schimbi cursul vieţii radical (nu neapărat în bine)? Ajungi să trăieşti întrebându-te dacă nu era mai bine să persişti în greşeală - şi de aici regretele. Păi şi atunci cum e bine? Şi de fapt cine stabileşte ce e bine şi ce nu? Poţi stabili tu, pentru tine. Dar dacă o faci în detrimentul altora? Atunci mai intră în categoria "bine"? Că ţie ţi-e bine, dar altora nu. Păi şi atunci? Te sacrifici pe tine şi binele tău ca să le fie "bine" altora şi iar nu-i bine. Păi şi atunci? Cum? Cum se face totul pe lumea asta ca să fie "bine"?

Şi anii trec...

You fit me better than my favourite sweater...



joi, 30 august 2012

Let there be... tattoos!!!

Gata! Am tatuaj! Facut binenteles fara sa gandesc prea mult. Dar nu-i bai, pentru ca tatuaj voiam oricum. Doar ca am plecat pornita sa-mi fac ceva, si am ajuns sa-mi fac cu totul altceva.
Initial am vrut asta:

M-am dus acolo hotarata sa mi-l fac pe asta. Cat am asteptat sa i le faca lui Hombre pe astea


am rasfoit putin desenele omului, si-am dat peste ceva care m-a atras intr-un mod inexplicabil. Si asa am ajuns sa-mi fac asta:


M-a durut al dracului de tare, dar sunt maxim de incantata de ingerashul meu! O sa-mi fac si logo-ul lui Bon Jovi, da` sa depasesc trauma fizica provocata de ingerash... Sa va mai spun ca am mai vazut si alte chestii pe acolo foarte mishteaux? Tare mi-e ca pana la urma o sa ajung sa arat ca si Kat von D pe corp...

miercuri, 29 august 2012

Meditatii

Pentru ca vremurile-s grele, m-am hotarat sa fac ceva. Drept urmare, postez un anunt aici:
Ofer meditatii limba engleza la domiciliul clientului, personalizate in functie de cursant, interactive si neplictisitoare. Pregatire inclusiv pentru bacalaureat, examene si olimpiade, de la nivel conversational pana la avansat. Pret 30 lei sedinta/2 ore/cursant. Pentru grupuri pretul se discuta in particular si este negociabil.
Anuntul este valabil doar pentru judetul Brasov, iar cei interesati imi pot lasa comentariu si ii voi contacta eu.

marți, 7 august 2012

Nonsens

I need no reminder of you. Not now, not ever. I carry you within me.

Atâtea gânduri... atâtea idei... atâtea dileme... nici nu apuc să scriu unul din gândurile care mă străfulgeră, că alte douăzeci îmi apar de nicăieri. Şi totuşi sunt într-un impas. Poate ar trebui să renunţ la scrisul ăsta, la aşternutul gândurilor aici. E semn de vulnerabilitate, iar mie nu-mi place vulnerabilitatea. Şi totuşi... Uneori mi-e dor să am 16 ani, să iubesc intens, să simt fluturaşi în stomac, să mă îndrăgostesc. Ăsta a fost marele meu defect dintotdeauna. Mă îndrăgostesc foarte uşor şi la fel de uşor îmi şi trece. Cum o fi să iubeşti intens ani de zile? Cum o fi să iubeşti neîmpărtăşit ani de zile? Cum o fi să iubeşti imposibil ani de zile? Habar n-am. Ştiu cum e să suferi din dragoste, mi s-a întâmplat de vreo două ori. Dar am trecut peste relativ uşor, sunt recunoscută pentru starea psihică excelentă pe care o am şi pentru faptul că mă ridic singură, fără ajutor sau de fapt fără să-l cer, deşi de cele mai multe ori l-am primit fără să schiţez măcar un gest. Iar mi-am pierdut ideea...

********

Sunt un amalgam de emoţii şi sentimente. Cineva drag mi-a zis că eu pot vinde oricui orice, inclusiv sentimente. Cine mai ştie ce pot? Cine mai ştie ce e în capul meu? Ar trebui să mă apuc de scris o carte. Am atâtea idei...

********

Şi anii trec... ceva constructiv trebuie făcut. O să încep cu primul capitol. Nu promit că o să scriu şi aici... dar undeva sigur va fi scrisă. Aş vrea s-o scriu de mână... mi-e dor să scriu cu stiloul...

********

I need no reminder of you. Not now, not ever. I carry you within me.

As long as you love me, we could be starving, we could be homeless, we could be broke...

joi, 2 august 2012

Guest post by Tania

Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu


Citez dintr-un manual de clasa a IX-a, de pe vremea când nu erau manuale alternative:

"Deşi Alexandru Lăpuşneanul apare ca întruchipare a tiranului crud şi sângeros, totuşi figura lui nu este lipsită de complexitate. (...) Scopul politicii lui Lăpuşneanu este de a spori autoritatea domnitorului prin îngrădirea puterii marilor feudali, a boierilor. (...)
Pentru a-şi realiza obiectivul, Lăpuşneanu se comportă machiavelic. (...)
El are o fire impulsivă. (...) Fire vicleană, personajul ştie însă să-şi stăpânească aceste impulsuri, modificându-şi comportamentul şi inducându-i în eroare pe ceilalţi."


Şi acum cităm din "Scrisoarea XIX (Ochire retrospectivă) ", ciclul "Negru pe alb" - Costache Negruzzi, despre acelaşi personaj istoric:

" Acesta, sub numele de Alexandru Lăpuşneanul, va sparge cuibul şi va strivi acest furnicar de intriganţi ce făcea şi desfăcea domni. Dar oare fapta lui fost-a de folos poporului? Ba, căci ranele lui erau atât de adânci, apăsarea despotică îl ofilise într-atâta, încât păstorii lui Dragoş şi ostaşii lui Ştefan nu erau acum decât nişte sclavi îngiosiţi a unei boierimi desfrânate, care îi trata şi îi vindea ca pe vite. În adevăr, Lăpuşneanul retezase trunchiul, dar odraslele creşteau, şi nu era el omul care să ştie a le seca puindu-le stavilă pre însuşi poporul; pentru aceasta, fapta lui fu judecată de crudă, şi el de tiran. "

(necenzurat, a se asculta cu precauţie)


marți, 31 iulie 2012

Scrisoare de adio



Mă numesc Julia. Cu J. Am origini maghiare, ceva sânge de ardelean, ceva (mai mult) sânge de moldovean şi din rude mari... îndepărtate, ceva sânge de ţigan. Dar sunt româncă, în ciuda amestecăturii din sânge. Trăiesc în Braşov de când mă ştiu. Trăiesc în România de când mă ştiu. Singurul loc străin pe care l-am văzut a fost o parte din Coasta de Azur, într-un concediu de o săptămână. Nu am lucrat niciodată în străinătate, deşi aş fi putut cu uşurinţă, pentru că vorbesc fluent engleza şi spaniola, în schimb franceza şi italiana sunt un pic ruginite, recunosc. Dar am rămas în ţara mea. Am zis că şi aici se poate trăi, munci, şi aici se poate face ceva. De când am buletin şi drept de vot, am votat de fiecare dată. Am considerat că este dreptul meu să-mi exprim opinia, este dreptul meu să-mi aleg conducătorul, este dreptul meu să decid cine mă reprezintă, ca cetăţean român. Când mama mea a ieşit la pensie după 33 de ani de muncă, a fost prima dată când am fost dezamăgită de ţara mea. Ba nu, nu de ţara mea, ci de oamenii care o conduc. 33 de ani de muncă s-au transformat într-o pensie de 410 lei. Ăla a fost momentul când mama mea, la 59 de ani, a decis că trebuie să plece într-o ţară străină, ca să poată trăi. Şi a plecat în Italia, să aibă grijă de o bătrână care suferea de singurătate. La 59 de ani, mama mea s-a dus să slugărească (pentru că asta face) ca să mă ajute pe mine şi să se ajute şi pe ea, pentru că în ţara ei a muncit degeaba 33 de ani. În ţara ei, 33 de ani de muncă sunt luaţi în derâdere, iar statul consideră că nu meriţi să fii plătit pentru o viaţă de muncă.
Duminică nu am fost la vot. A fost prima dată când nu am vrut să merg. Am considerat că nu am o opţiune viabilă pe care s-o pot exprima, deşi este dreptul meu să aleg. Nu am avut ce să aleg. Lupta pentru putere a atins cote inimaginabile, deşi nu prea ar mai fi nimic de furat. Pentru că, nu-i aşa, despre asta este vorba. Cine fură mai mult şi mai bine. Antonescu a reprezentat o opţiune până acum câteva luni. Dar să ajungi să spui că Băsescu e vinovat de toate relele din ţara asta nu dovedeşte nimic altceva decât îngustime şi disperare pentru a pune mâna pe putere. Criza economică este la nivel mondial, România nu este singura ţară afectată. Peste tot s-au luat măsuri de austeritate, peste tot s-au tăiat salarii, peste tot e greu. Oricine ar fi fost la conducere ar fi procedat la fel, pentru că, în fond, nu noi ne conducem, sunt alţii care ne spun ce trebuie să facem. Nu vreau să spun că Băsescu e bun. Nu e! Dar în ultimele luni am fost atât de intoxicată de atacuri peste atacuri la adresa lui încât am ajuns să mă întreb ce dracu caut eu în ţara asta. Ce aştept? Vremuri mai bune? Nu vor veni niciodată. Şi nu e vorba despre pesimism, ci doar despre realism. Atâta vreme cât românul este influenţat atât de mult de televiziune/media şi nu poate înţelege că toţi oamenii politici sunt prieteni între ei şi ne mint cu neruşinare, afişând tabere diferite doar de ochii noştri, nu se va schimba nimic. Atâta vreme cât românul are ca formatori de opinie oameni ca Ciutacu şi Badea care ne jignesc campionii, ca Udrea care cumpără tot felul de chestii pentru ea din banii noştri şi ca toţi ceilalţi care sunt acolo, sus, nu se va schimba nimic. Atâta vreme cât românul este fudul şi snob şi nu are cei 7 ani de-acasă, nu se va schimba nimic. Sistemul nostru nu merge din cauza oamenilor. Din cauza felului în care privim munca şi banii. Românul este cel mai comod om cu putinţă. Ar vrea să aibă bani stând în fotoliu şi uitându-se la meciuri în timp ce bea bere. Românul nu ştie să-şi ceară drepturile. Munceşte pe minimul pe economie deşi are studii care i-ar permite să aibă pretenţii. Îşi cere drepturile când îi ajunge cuţitul la os, şi atunci o face extremist - ba îl împuşcă pe ăla care-i la putere fără proces, ba protestează în pieţe la -20 de grade şi nu rezolvă nimic. Suntem singura naţie de pe planeta asta care a înţeles greşit democraţia. Suntem singurul popor de pe lumea asta mare care n-are ce mânca, da` are BMW în curte. Suntem singura naţie de pe lumea asta unde oamenii sunt datori la întreţinere, da`-şi fac credit cu buletinul ca să-şi ia cuptor cu microunde şi filtru de cafea. Suntem singura naţie de pe pământul ăsta care îşi bate joc de profesori şi de medici. E greu să ai coloană vertebrală şi să nu iei şpagă când ai învăţat 10 ani după liceu, eşti responsabil pentru vieţile unor oameni la propriu şi eşti plătit mai prost decât una care-şi bâţâie curu` la Capatos în emisiune. E greu să ai coloană vertebrală când vine părintele la şcoală şi te învinovăţeşte pe tine că odrasla lui e bătută în cap. E greu! Nu imposibil, dar foarte greu. E greu să trăieşti de pe azi pe mâine. E foarte greu să nu ştii dacă mâine ai bani de pâine. E şi mai greu să nu ştii ce viitor au copiii tăi. Şi atunci, întrevezi soluţia. Singura pe care au văzut-o milioane de români. Plecarea dincolo. Eu am ales Canada. Pentru că sistemul social de acolo funcţionează. Pentru că statul canadian îmi dă 1200$ dacă mă duc la ei la şcoală. Pentru că alocaţia pentru copii e de 940$ pe lună pentru doi copii. Pentru că acolo dacă vreau să fac şcoală, pot s-o fac şi după aia să fiu plătită conform studiilor şi muncii pe care o prestez. Pentru că acolo nu duci grija zilei de mâine. Ştiu ce o să spuneţi, că nici acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă, dar vedeţi voi? Acolo e un sistem care funcţionează, iar eu asta caut. Caut linişte! Linişte sufletească, iar ea derivă din a nu avea grija zilei de mâine. Singurul sacrificiu pe care trebuie să-l fac este să învăţ limba franceză şi să las totul în urmă. Asta voi face, pentru că acum este rândul meu să o ajut pe mama, care la 65 de ani are 510 lei pensie, dupa 33 de ani de muncă şi 1 an de umblat ca năuca pentru recalculare. Recalcularea i-a adus 100 de lei in plus. Un român optimist mi-a zis că e bine, să zicem mersi, putea să aibă 100 de lei în minus, nu în plus.
Îmi iubesc ţara, dar atâta timp cât nu-mi poate oferi nimic bun, nicio perspectivă pentru copiii mei, care ar trebui să fie viitorul, prefer să mă duc în altă ţară, care îmi va oferi ceva palpabil şi mai ales liniştea de care am atâta nevoie.
Cu regret, adio România...

sâmbătă, 28 iulie 2012

Sondaj de opinie


1. Romanii sunt mai prosti decat americanii?
2. Daca duminica nu se duce NIMENI la vot, ce se intampla?
3. Oare isi va schimba Andreea Esca coafura vreodata?
4. Antenele se vor desfiinta vreodata?
5. Cate zile mai dureaza pana iese Nastase din puscatorie?
6. Cand va exista o emisiune de stiri pe Protv care sa fie difuzata la ora 19 si sa aiba ca subiecte de interes national doar nuntile tiganilor?
7. Dac-as fi pentru o zi presedinte si v-as amaneta pe toti, oare m-ati prinde?
8. Bianca lu`Bote mai e cu mingicatoru` ala?
9. Daca Basescu pierde la referendum, oare se va impusca cu pistolu` lu` Nastase?
10.Daca Antonescu nu va fi presedinte, oare se va impusca cu pistolu` lu` Nastase?

vineri, 27 iulie 2012

Warzone


Oameni buni, nu vă luaţi pisici. Sunt nebune. Nu vă lăsaţi duşi de nas de drăgălăşenia lor aparentă, de faptul că se alintă, că se joacă! Deci nu!!! Şi io ştiu ce zic, că am 3. 2 mai mici, unu` mai mare. Ăla mare doarme, mănâncă şi cacă/pişă. N-am treabă cu el. Da` alea mici... sunt nebune. Nu mă refer la faptul că au inversat ziua cu noaptea, că aleargă ca nişte apucate, că se joacă cu şosetele murdare, că mă miaună dimineaţa la 7 fără un sfert fără niciun motiv (că nu suferă de foame/sete/nebăgare în seamă). Mă refer la faptul că sunt nişte animale sadice, nişte ucigaşi profesionişti şi deloc tăcuţi. Nişte animale, domnule! Caz concret: dimineaţa minunatei zile de azi, ora 7 fără un sfert, linişte şi pace în casă. Prea linişte şi pace. Julika e chiaună, ca de obicei, aseară a uitat să pună de cafea (ca de obicei) şi e o căldură înfiorătoare (iar eu iubesc căldura - deci să ajung să zic că e înfiorător, înseamnă că erau peste 857 de grade. Celsius) Geamurile de la balcon sunt deschise, nu că ar ajuta la ceva. Se face cafeaua (care ajută la ceva) şi Julika bea cu nesaţ o gură, împreună cu al ei soţ, în bucătărie. Soarele bate, vântul nu! Ce frumos! Ce idilic! Când, dintr-o dată, BANG! O durere ascuţită în AMBELE picioare îmi taie gazul. Îmi îndrept privirea în jos şi ... ce văd??? Văd una bucată pisică tigrată cu un porumbel în bot, porumbel care are ghearele înfipte în partea din spate a piciorului meu drept. Dar staţi! Staţi! Asta nu e tot! În piciorul meu stâng, tot în partea din spate, la gambă, este înfiptă şi pisica tigrată! În următoarea secundă, bucătăria mea arată ca o zonă de război, dulapul din bucătărie e plin de sânge, toată bucătăria e plină de pene şi fulgi, pisica tigrată nu e nicăieri, pisica neagră fuge înainte-înapoi mieunând, pisoiu` mare se agită şi el cum poate, că merge în trei picioare, de undeva se aude un mârâit, iar Hombre urlă "du-te ia-i-l din bot!!!" Julika s-a trezit, dar e dintr-o cu totul altă poveste, motiv pentru care îşi pune mâinile la ochi şi zice: NU POT! Următoarele momente se desfăşoară cu repeziciune: hombre fuge în sufragerie să prindă pisica tigrată. Pisica tigrată nu e de acord cu demersul lui hombre şi mârâie în timp ce are porumbelul în bot. Pisica neagră se învârte pe lângă pisica tigrată mieunând cât poate ea de tare. Porumbelul e viu şi se zbate, hombre îşi bagă şi-şi scoate stând în patru labe, încercând să prindă pisica tigrată şi să-i ia porumbelul din bot. Reuşeşte să prindă asasina nemernică şi să-i ia şi prada din bot, în ciuda mârâiturilor feroce şi a protestelor celorlalte două pisici nemernice care aclamau de pe margine. Examinează rapid porumbelul, care are aripile praf şi e muşcat peste tot şi ... îi dă drumul pe geam. Porumbelul zboară... în jos, că deh, nu prea avea cu ce să mai zboare, pisicile sunt toate trei în balcon, urmărind eliberarea captivului în timp ce-şi mişcă cozile nervoase.

*********

După 5 minute
Julika şterge sângele de pe dulapul din bucătărie, hombre a plecat la muncă, iar pisicile stau cu câte o pană în bot, adulmecând aerul din zona de război.
E linişte iar... prea linişte?!?

marți, 24 iulie 2012

Bârfe

I-auzi ce zic tabloidele, că Rihanna s-a împăcat cu "bătătoru` de femei", ăla de care se zice că e un fel de cântecaci de ceva "muzică" ba hip-hop ba nu hip hop. Acu zău aşa, o puteţi condamna?
Adică dragostea e... mare!

joi, 19 iulie 2012

Ce înseamnă să fii copil



Azi am avut treabă şi a trebuit să plec de acasă. Prin urmare, fetele mele au rămas singurele acasă. Pentru că acum câteva zile am avut o discuţie cu ele referitoare la mofturile lor la mâncare, m-am hotărât să le arăt nişte imagini pe google cu copii care sunt muritori de foame. Se pare că efectul acestor imagini a fost mai puternic decât îmi imaginam eu! Nu s-a întâmplat nicio minune referitoare la mofturile lor, alea există în continuare, în schimb azi m-am trezit cu un telefon de la Adiţă, care mă întreba cum să caute pe google imaginea respectivă. I-am explicat cum să caute pe google images, iar când am ajuns acasă am avut o surpriză. Fie-mea a lăsat deschisă pagina unde a găsit poza şi a scris un comentariu la articolul respectiv, fără să-l posteze că n-a ştiut ce trebuie să treaca la adresa de mail şi la restul câmpurilor obligatorii. Am pozat comentariul.





Mi-am crescut bine copiii, chiar dacă sunt mofturoşi la mâncare.

Linkul de la articolul respectiv.

marți, 10 iulie 2012

Mixed

În ultimele zile, probabil pe bază de stres, am o stare din aia nasoală. Nu e vina nimănui, nu mi-a făcut nimeni nimic, nu m-am enervat, nu m-am întristat, nimic. Pur şi simplu a apărut. E un fel de melancolie amestecată cu revoltă, cu un strop de furie, totul pe un fundal sonor de rock simfonic. Aş bea într-una, aş plânge şi aş pleca undeva departe, singură. Undeva unde să am mare şi noapte. Nopţi calde care să mă îndemne la linişte. Am nevoie de pauză, trebuie să-mi fac ordine în gânduri şi să fac planuri pe mai departe.
Mi-e dor de toamnă, de o carte bună şi de o furtună...

Şi anii trec...

luni, 9 iulie 2012

Feelings

"If you read this line, remember not the hand that wrote it
Remember only the verse, songmaker's cry the one without tears
For I've given this its strength and it has become my only strength.
Comforting home, mother's lap, chance for immortality
Where being wanted became a thrill I never knew
The sweet piano writing down my life"

"Teach me passion for I fear it's gone
Show me love, hold the lorn
So much more I wanted to give to the ones who love me
I'm sorry
Time will tell [this bitter farewell]
I live no more to shame nor me nor you

And you... I wish I didn't feel for you anymore..."

joi, 28 iunie 2012

Perfect

Am găsit! Am găsit! Am găsit! Ieri am văzut pe facebook o poză. După niște consultări cu ceva prietene, s-a stabilit că era vorba despre perfecțiunea însăși. Am dat distribuie și azi dimineață... ce să vezi? Perfecțiunea dispăruse de pe fața facebookului. M-am întristat când mi-am dat seama că poza a fost ștearsă de pe site, probabil fiind considerată indecentă. Dar de ce? Cum ai putea vreodată să consideri așa ceva ca fiind indecent? Așa că am cautat poza pe net. Fu greu! A durat aproape o juma de oră să găsesc iarăși perfecțiunea. Dar am reușit! Fetelor... luați de admirați!
Behold, perfection at its best!

vineri, 15 iunie 2012

Arta de a face oamenii să ...lăcrimeze



Există pe lumea asta reclame şi... reclame. După ce am văzut reclama aia de la Cosmote, cu bătrânelul şi puştanii , am zis că aia e singura reclamă la care îmi dau lacrimile, deşi reclama la minute moca n-are nimic de-a face cu lacrimile. Ei, astăzi am văzut ceva care m-a dat peste cap şi mai tare. Maia Morgenstern într-o reclamă... care te face să cauţi şi să vezi despre ce e vorba.

Mulţumiri lui Giolly, că el i-a dat share pe facebook. Mi-aş dori ca reclama asta să devină virală pe net. Nu ştiu de ce am impresia că la televizor n-o s-o (prea) vedem.
Un mare mare like pentru idee şi pentru omul ales să ilustreze ideea.

Oh mon Dieu!


Ioi, tulai, ce cald e! Dacă eu, care întotdeauna ziceam că nu există vreme prea caldă, am ajuns să zic că e prea cald şi să transpir... înseamnă că e prea cald. Din cauza căldurii, n-am chef de nimic. Nici măcar de spălat vasele sau de întins rufele, ce să mai vorbim de făcut patul! Am chef să zac în pat înfăşurată într-un cearşaf ud şi să mă uit la Hell`s Kitchen. Mă binedispune emisiunea asta şi crizele de isterie ale lui Gordon Ramsay sunt un deliciu pentru mine. Da` chiar, cum o fi să fi veşnic agitat şi băgat în priză cum e nenea ăsta? Pe căldura asta cred că transpiră de 5 ori mai mult decât un om normal...
A venit vara, în sfârşit! Mă duc să-mi pun un castron de salată de fructe, cu multă frişcă.


joi, 14 iunie 2012

Râd cu lacrimi de dimineaţă



Habar n-am cât sunt de adevărate, dar sunt atât de amuzante încât trebuia să vă arăt şi vouă câteva din ele. IPhone Autocorrect rulzzz!!!




Eu zic să aruncaţi un ochi pe site-ul ăsta dacă vreţi să râdeţi cu poftă!

miercuri, 13 iunie 2012

Nevoi acute



MĂ DOARE SPATELE!!! Şi mă doare din cauza ţâţelor! Mai jos voi înşira motivele pentru care urmează să fac o campanie online prin care să strâng nişte bani ca să le pot micşora:
1. MĂ DOARE SPATELE!!!
2. MĂ DOARE SPATELE!!!
3. MĂ DOARE SPATELE!!!
4. Nu va mai trebui să port sutien NEVER-EVER! (ăsta e visul meu de când au început să-mi crească).
5. MĂ DOARE SPATELE!!!
6. Dacă nu va mai trebui să port sutien, mă voi simţi muuuuult mai bine, mai puţin încorsetată şi voi putea respira mai bine.
7. Dacă mă voi simţi mai bine, voi fi o companie mult mai plăcută pentru cei din jur.
8. Dacă voi fi o companie mult mai plăcută pentru cei din jur, voi avea mai multe oportunităţi.
9. Mai multe oportunităţi înseamnă mai mult timp ocupat cu diverse activităţi care mă vor face să mă simt mai bine.
10. Dacă mă voi simţi mai bine, vezi punctul 7.
11. Şi în final, evident, NU MĂ VA MAI DUREA SPATELE!!!
PS: Şi ca bonus, lumea mă va privi şi pe mine în ochi!
Oh the joy!!!

marți, 12 iunie 2012

Antitalent



Da, băi, la română am luat calificativul "experimentat". A fost atât de uşor că am ieşit de acolo cu gura până la urechi de hlizită ce eram. Mai tragic o să fie la scris. Da` nu despre asta voiam să vă zic câte ceva.
Ci despre... blogurile cu reţete. Eu personal le găsesc foarte utile, în primul rând pentru că n-am vreun caiet de la mama, bunica, străbunica, soacra în care să-mi scrie diverse reţete, am fix o carte de bucate (şi aia numai de dulciuri) şi când nu ştiu ceva pun dreq mâna pe telefon şi sun femeia cu pricina şi-o întreb despre reţetă (sau mai nou, îl întreb pe my new best friend Google). Pe care evident o notez...pe ceva. Adică pe ce apuc. Respectiva hârtie ulterior dispare din casă prin metode ştiute doar de ea. Aşa se face că eu nu ştiu nicio reţetă mai complicată din minte, şi de câte ori fac sarmale o sun ba pe mama, ba pe mătuşă-mea şi le întreb dacă se pune ou în compoziţie (nici acum nu ştiu dacă da sau ba). Însă dilema mea este alta: de unde naiba ştiu oamenii ăia de scriu reţete că trebe fix 360 gr. făină în nuş ce prăjitură? Sau că trebe fix 40 gr. sare??? Cu ce mama dracului măsor io 40 de grame de sare? Sincer vă spun că de aia nu postez io reţete... Că habar n-am despre cantităţi! Adică io pun la ochiometru... o cană de d`aia, una jumate de d`ailaltă, pana mea, nu ştiu câte grame/mililitri are fiecare, habar n-am... io am unităţile mele de măsură - cu mama şi cu mătuşă-mea când vorbesc, le întreb dacă ajunge o cană de cafea de care beau io, că ele ştiu despre ce e vorba... dar cum să le zic io altor oameni care nu mă cunosc ce fel de cană de cafea am pus io plină cu zahăr în compoziţia de la nuş ce prăjitură? Că îi înnebunesc de cap definitiv şi irevocabil şi nici nu le iese mâncarea...


Sursa foto: www.amazon.com

sâmbătă, 9 iunie 2012

Uraţi-mi bafţi/succesuri mulţi


Deci oameni buni, io marţi dau prima probă la bac. Da, am 28 de ani şi acu am terminat liceul la seral. Dacă sunteţi curioşi de ce, o să vă spun. Pentru că atunci când trebuia să-l termin, m-am apucat de făcut copii şi n-am mai avut cum să-l termin. Mă rog, astea-s detalii total nesemnificative, ideea e că marţi mă duc să bat câmpii cu graţie la română. Proba orală. (Sunteţi nişte obsedaţi dacă imediat v-a zburat gândul la ceva cu conotaţie sexuală.) Acestea fiind spuse, şi având în vedere că toată vara mi-e futată cu examene de tot felul şi iarna asta la fel, că o să dau şi examenul Cambridge la limba engleză, vă rog să-mi ţineţi pumnii, ca să aveţi cum să mi-i daţi în cap în caz că nu iau vreunul dintre ele. Mă duc să mai citesc ceva. Haidi papapa.


vineri, 8 iunie 2012

Cum să-ţi strici ziua de dimineaţă



Cel mai simplu mod prin care-ţi poţi strica ziua de dimineaţă de la ora 7 jumate e să te urci în lift. După ce a mai fost cineva în el. Cineva de sex feminin. Cineva de sex feminin blondă. Şi creaţă. Şi foarte machiată. Da` asta e doar treaba ei. Treaba mea e că tre să mă urc în lift după ea. Care lift, fiind o cutie de chibrituri de 20x20 de cm, pute de trăzneşte a parfum. Habar n-am dacă e scump sau nu, şi sincer, mă doare direct în cur. Pentru că era atât de dulce parfumul ăsta, încât m-am simţit ca atunci când eram gravidă. Aşa m-a pocnit o greaţă bruscă de am zis că vomit pe loc.
Sfat: încercaţi să evitaţi să mai cădeţi dimineaţa în sticla cu parfum. Puteţi s-o faceţi doar dacă nu vă deplasaţi pe casa scării sau cu liftul. Stomacul meu vă va fi veşnic recunoscător.

miercuri, 30 mai 2012

Eveniment mare mâine!


Buey oamenilor, mâine este o zi importantă! Foarte importantă chiar! Mâine, puia mea cea mare împlineşte 8 anişori. E domnişoară deja, e zăpăcită, e îndrăgostită (da, din nou...) şi e jumătate din sufletul meu copiliţa asta. Binenţeles că Raluca e cealaltă jumătate a sufletului meu, dar Adiţă e primul copil şi legătura mea cu ea e absolut specială. Recunosc acum (şi e singura dată!) că mă joacă pe degete exact aşa cum vrea ea şi exact aşa cum vreau eu. Îmi ştie punctele slabe şi profită de ele la maxim, speculează orice ocazie i se oferă ca să mă topească, e inteligentă maxim, şantajistă sentimentală şi mai presus de toate, e o combinaţie foarte ciudată între mine şi ta-xu.


Să nu uiţi că mami te iubeşte mai mult decât oricine pe lumea asta! La mulţi ani, puia mea!

marți, 29 mai 2012

It`s a crazy world!

I love tattoos! Hmmm...but not these! Here are some of the craziest tattoos found on the World Wide Web. (Thank you, google Images)









If you get drunk, please go and get a stupid tattoo! That way we can all have fun!

joi, 24 mai 2012

FUCK THE POLICE!


An old italian gentleman lived alone in New Jersey. He wanted to plant his annual tomato garden, but it was very difficult work, as the ground was hard. His only son, Vincent, who used to help him, was in prison. The old man wrote a letter to his son and described the predicament:

Dear Vincent, I am feeling pretty sad because it looks like I won`t be able to plant my tomato garden this year. I`m just getting too old to be digging up a garden plot. I know if you were here, my troubles would be over. I know you would be happy to dig that plot for me, like in the old days. Love, Papa.


A few days later, he received a letter from his son:

Dear Papa, Don`t dig up that garden. That`s where the bodies are buried. Love, Vinnie.

At 4 a.m. the next morning, FBI agents and local police arrived and dug up the entire area without finding any bodies. They apologized to the old man and left. That same day the old man received another letter from his son:

Dear Papa, go ahead and plant the tomatoes now. That`s the best I could do under the circumstances. Love you, Vinnie.


Preluat de pe Facebook, de pe un profil. Io inca mai rad dupa 15 minute de la prima citire.

miercuri, 16 mai 2012

Guest post by Luana

Fernanda este cea mai iubitoare, blândă şi cuminte pisică din lume. În urmă cu câteva săptămâni a fost abandonată pe stradă, într-o cutie, împreună cu cei trei puişori ai ei nou-născuţi. I-am dus la noi la garaj - din păcate nu am avut unde altundeva să-i ţinem. Dar au fost feriţi de frig, de foame şi de alte pericole prin care ar fi putut să treacă pe stradă.

Zilele au trecut, puişorii au deschis ochii şi au devenit o gaşcă formată din două pisicuţe şi un motănel care îşi petrec zilele jucându-se şi alergându-se unul pe altul. Avem o domnişoară curioasă foc, căreia nu îi poate scăpa nimic şi care e interesată de tot ce se întâmplă în jurul ei; cealaltă domnişoară e timidă, cochetă şi delicată ca o mimoză :)) iar motănelul... deh! e băiatul pufos şi drăgălaş al familiei.

Fiecare dintre cei patru ar merita să locuiască într-o casă, împreună cu cineva care să-i iubească şi care să se poată ocupa de ei tot timpul. Aşa că, dacă îşi doreşte cineva să adopte măcar un membru al familiei sau dacă ştiţi pe cineva care şi-ar putea dori asta, vă rugăm să lăsaţi un mesaj aici sau pe facebook aici.
Din pacate, este nevoie de cineva din Timisoara care sa-i poata lua, deoarece in alt oras e destul de dificil...





Despre Masterchef



Mie îmi place tare de tot emisiunea asta. E drept că mă cam sperie reţetele ălora, că şefii sunt cam aroganţi spre maximum permis (da` îşi permit, ca doar sunt şefi), dar formatul are ceva care mă captivează. Io nu-s vreo mare bucătăreasă, da`-mi place să stau în bucătărie, mai ales când fumez şi fac mâncare. Şi când mănânc, dar asta e altă poveste. Şi mai ales îmi place Sorin Bontea. Nu-l văd stând în faţa aragazului, adică nu mi-l imaginez făcând mâncare, mi-l imaginez în schimb cu un şorţ pe el... şi atât. (if you know what I mean!) Pro Tv-ul a reuşit să mă facă să ma uit iarăşi la televizor, de fapt, nu, a reuşit să mă facă să ţin minte că într-o oarecare zi a săptămânii vreau să văd ceva la care să fiu şi atentă, că-n ultima vreme televizorul a fost pe post de fundal sonor în timp ce bântuiam internetul. De când cu Mastercheful ăsta, mă enervez când o văd pe vita aia de Andreea, nu mă pot hotărî cine vreau să fie Masterchef şi marţi seara ştie toată lumea că n-are ce discuta cu mine că io mă uit la televizor. Treaba asta s-a mai întâmplat când se difuza Highlander şi eu chiuleam de la şcoală ca să văd serialul.
Acestea fiind spuse, vreau să iasă odată Andreea aia din concurs că nu mai am înjurături noi pentru ea şi-am început să mă repet şi să fac combinaţii între ele. Şi mai vreau să se înfiinţeze un hotline unde să poţi vota să fie dată afară dacă şefii nu se îndură de ea. Aş vota fără să-mi pară rău de banii daţi pe sms-ul respectiv. Aş fi vrut să câştige Sisoko, da` na... când unii fură ca la uşa cortului, de obicei cei mai buni au de suferit.
PS: Andreea, ia pula şi găteşte-o pe aia, iar la urmă pune-i o fundă din aia de Minnie de care porţi tu. Dacă tu câştigi concursul, o să mă gândesc tot timpul că a fost mânărie doar pentru că eşti nevasta unuia pe care-l cheamă DJ Optik şi lucrează la ProFM.
Disclaimer: V-am zis că am rămas în pană de înjurături pentru femeiuşca asta... ce vreţi???

duminică, 6 mai 2012

Atat de adanc......

Vreti sa va distrati maxim azi? Cititi "poema chiuvetei" de Mircea Cartarescu. Io am ras cu lacrimi, desi din analiza literara a preabestialei poeme am inteles ca trebuia sa plang. Plm, nu-s o sensibila, ce sa-i faci... Urasc postmodernistii din tot sufletul. Oh acesti artisti neintelesi, aceste genii nepatrunse...ma ia greata. Dar sa trecem la fabuloasa poema. Cititi cu atentie, dupa care exprimati-va parerea. Stati linistiti, pe Cartarescu o sa-l doara nici in cur, pentru ca si anume oricum nu intelege nimeni in afara de el ce a vrut sa zica aici, pentru ca, nu-i asa, noi suntem niste limitati care nu sunt in stare sa patrunda sensul adanc ascuns in spatele acestor versuri genial de nemaipomenite scrise de un geniu postmodernist nemaipomenit recunoscut pe plan european.
Ca sa lamurim toate lucrurile: din punctul meu de vedere e un cacat de "poezie", isi bate pula de tot ce inseamna "poezie" in adevaratul sens al cuvantului si sunt convinsa ca toti marii poeti sunt oripilati de acolo de pe lumea ailalta de acest cacat numit atat de poetic "Poema chiuvetei". Faptul ca niste unii care se ocupa cu analizatu` poeziilor s-au gandit sa lege Luceafarul de aceasta... insiruire de cuvinte sper sa le aduca respectivilor bantuirea eterna de catre stafia lui Eminescu recitandu-le Luceafarul in timp ce-i bate la talpi cu saci de nisip.
Inainte sa dau copy/paste "poiemei" dati drumu` sa va cante piesa asta, ca sa intrati complet in atmosfera:

Si acum, opera de arta:

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.


Pam Pam. Genial, nu?

vineri, 27 aprilie 2012

Cei mai tari chilitzoi EVER!!!

Tocmai am vazut cea mai tare pereche de chiloti ever! Pe site-ul asta gasiti mereu gagici mishteaux, poze funny si tot felul de alte chestii. Dar perechea asta de chiloti m-a omorat definitiv si irevocabil. (Pentru cine nu stie, eu sunt obsedata de chiloti, de toate formele, culorile, felurile, materialele, etc.) Si acum... tobetobetobe... iata chilitzoii!!!




Daca stie cineva de unde se poate cumpara minunatia asta, va rog sa-mi spuneti si mie!!! Cum ar zice madam Paris Hilton: "That`s hot!" Vreauvreauvreauvreauvreau!!!

Sursa foto AICI.

joi, 26 aprilie 2012

Reclama

Mai oameni buni, eu nu fac niciodata reclama (pozitiva mai ales) moca. NICIODATA. De data asta, o sa fac o exceptie de la principiul "nici mama nu i-a dat moca lui tata" si o sa fac reclama unui local. Mai precis unei pizzerii. Locul cu pricina se afla in Brasov, evident, si toatele pizzele Hot si restu` la un loc nu fac cat face localul asta. Am mancat cea mai mishteaux pizza acolo, habar n-am cum se numeste, m-am lasat pe mana patronului si mi-a adus el ce-a crezut de cuviinta. Cel mai important, am fost acolo doua familii cu copiii dupa noi. Acuma, stim toti ca e aproape imposibil sa te duci undeva cu copiii dupa tine si dupa o ora sa nu se uite cineva urat la tine din cauza lor. Ca na, copiii se plictisesc repede, ii apuca alergatu`, intrebarile, rasu`, plansu`, mersu` la baie doar asa pentru ca n-au stare si alte asemenea. Ei, acolo nu s-a uitat nimeni urat la noi, au avut rabdare sa se hotarasca puradeii ce le doreste inimioara sa manance si am plecat de acolo dupa patru ore, in ciuda protestelor copiilor cum ca le e somn, s-au plictisit, le e cald, le e frig si alte asemenea. Au cea mai bestiala salata de fasole cu ton, au pizza cu cartofi, pizza cu nutella (care e bestiala), pizza cu spanac, pizza cu fasole(!), pizza impachetata (nu stiu daca asa ii zice, da` io asa ii zic, ca asa arata-nu e calzone, nu va mai ambalati, ca aia pana si eu stiu cum arata), blatul este o minunatie (al meu sot l-a mancat tot, nu ca in alte locuri unde taia marginile), au tot felul de mancaruri, preturile sunt mai mult decat ok si toata lumea se da peste cap sa te multumeasca. Nu le fac reclama ca ar avea nevoie, pentru ca nu au, chiar nu au nevoie. Le fac reclama pentru ca e prima oara cand nu am ce sa reprosez unui local de genul asta. Ah, si inca o chestie: locul e micut, da impresia de intimitate si ti-e drag sa stai sa mananci. Unde mai pui ca fac si livrari la domiciliu (desi eu mai repede m-as duce acolo decat sa comand acasa).
Ca sa incheiem scurta prezentare, o sa va spun si unde este si cum se numeste si o sa va dau si linkul de la site-ul lor.
Pizzeria "Mozzarella e pomodoro", str. Al. Sahia nr.11, e deschis de la ora 11 pana la ora 23, duminica este inchis.
Linkul catre site-ul lor.
Pofta buna!
PS: Daca o sa vi se para ca n-am dreptate, n-aveti decat sa va duceti si sa mancati pizza cu blat ars pe margini si crud la mijloc in restul locurilor din Brasov si sa veniti dup-aia sa ma contraziceti, dar pizza ca asta n-ati mancat de cand purtati putzulica.

marți, 17 aprilie 2012

Confuzata

Pentru ca tot nu pot lega nimic din ideile initiale, m-am apucat de cautat muzica. Si-am cautat piesa din reclama de la Silva. Adica reclama asta:

Piesa din reclama e cantata de Yann Tiersen. Acu io am o dilema. Se numeste Violin and bit sau se numeste J`y suis jamais alle (fara accent pe e ca n-am cum sa-l pun)? Ca io am gasit doua versiuni, una cica remixata si una care a fost soundtrack in Amelie (cu accent pe primul e si fara accent pe ultimul e, pen`ca in continuare n-am cum sa le pun). Asta e remixul:

Si asta e originalul:

Bon. Acu io sunt confuzata ca si anume nu stiu care din cele doua e varianta de la reclama. Da` ce mai conteaza? Desfac o bere.

Informatie (deosebit de) importanta

Avand in vedere ca sunt intr-un blocaj si am cinci sute optzeci si patru de mii trei sute saispe idei pe care nu le pot exprima ca lumea in scris, va anunt ca mai sunt patru luni pana cand va veni Lady Gogu sa ne incante cu ciocafonu` ei pe National Arena, dimpreuna cu pianul dansei (dansului?). Informatia asta deosebit de importanta am aflat-o acu de la stirile ProTv si m-am simtit datoare sa o si anume impartasesc cu toate lumile.
Va multumesc pentru atentie, doamnelor si domnilor,
Pe maine,
Sunt (viitoarea) Andreea Esca.

Teama

Mi-este tare teama de frunzele moarte
Teama de pajistile de roua pline
Indata-am s-adorm, daca nu ma trezesti
Inima-mi rece o voi lasa langa tine.
Ce suna departe asa, dragoste
Vantu-n ferestre, dragostea mea.
Ti-am pus coliere cu muguri de zori
De ce pe-acest drum ma lasi nimanui
De pleci prea departe pasarea-mi plange
Si nu-si va da vinul via verde pe grui.
Sfinx de zapada, tu niciodata
N-ai sa stii ce mult te-as fi iubit
In acele dimineti cand ploua
Si cuibul se strica pe creanga uscata.

De departe, poezia mea preferata. O fi din cauza vremii.

miercuri, 21 martie 2012

Te dor mucii

Doamne, oare de ce nu-mi anulez eu abonamentul la internet??? Oare de ce sunt atat de masochista si citesc celebrity gossip news??? Da`oare sub ce drac de piatra am trait pana acum de n-am stiut ca bibarul este intr-o relatie cu selena gomez? Ca siteul asta zice clar: "As the civilized world now knows, Justin Bieber and Selena Gomez were spotted at L.A.’s Cedars Sinai Medical Center on March 16, where Selena reportedly had unspecified blood tests." Deci e clar ca io nu traiesc in the civilized world, pen`ca n-am stiut pana acum nici macar ca astia doi sunt un...cuplu (ma rog...) si mai ales n-am stiut ca tentativa aia de pseudominiputza (presupun ca asta e un pleonasm) are fane, si unele de-a dreptu`nebune.
Ajutati-ma si pe mine sa nu mai citesc toate cacaturile... ca io sunt in continuare ca un copil mic si citesc tot ce-mi pica in mana (sau pe mouse).
PS: Fatuca asta e aia care canta piesa aia misto "Love you like a love song". Mie chiar imi place. Nu pot discuta gusturile ei la barbati (deoarece am o senzatie de greata), si din punctul meu de vedere e perfect scuzabila, pentru ca e mica si proasta in acest domeniu. Da`si cand s-o face ea mare...
courtesy of 9GAG: http://9gag.com/gag/3448754


marți, 21 februarie 2012

Negativ

Am dat peste o chestie interesantă. O iniţiativă nu chiar originală, că s-a mai făcut treaba asta în State şi prin Elveţia parcă, dar după ce am citit ştirea, mi-am dat seama că sunt o negativistă fantastică. Este vorba de un "lanţ uman" prin care nişte necunoscuţi lasă chestii diverse în locuri publice, însoţite de un bileţel prin care încurajează şi pe alţi oameni să lase mici "cadouri" pentru cei care au nevoie. Ideea în sine e foarte mishteaux, şi ar fi extraordinar dacă n-ar avea câteva bube... în primul rând în Românica noastră dragă şi frumoasă conceptul de a dărui dezinteresat e aproape inexistent. Dar să pornim de la premiza că iniţiatorii acestui "lanţ" sunt total dezinteresaţi şi o fac chiar de dragul unei "lumi mai bune, zâmbetului de pe faţa unui om" blablabla etc. Super frumos, chiar romantic, aş putea spune. Ne-am putea apuca de cumpărat o ciucalată pe care s-o lăsăm într-un loc public, de o carte pe care s-o lăsăm într-un tramvai, mă rog, fiecare ce poate şi ce vrea. În mintea mea cea negativistă răsare întrebarea: ăla care găseşte cadouţul-spre exemplu ciucalata, e diabetic. Deci clar n-o poate mânca. Oare o lasă el acolo pe ea ciucalata s-o ia altu` care n-are diabet şi o poate mânca? Creieru` meu de româncă zice că nu. Pentru că aşa suntem noi construiţi ca şi naţie, dacă tot e moca, să fieeeeeee, ce dacă n-am ce face cu ea??? Văd io, mă descurc, îmi cacă mintea ceva ce-aş putea face cu ea. Da` dacă găseşte unu` o pereche de cizme care nu-i sunt bune? Păi nu-i nimic, le ia oricum, că doar erau acolo, acu zău aşa, e şi păcat să nu profiţi de ocazie, nu? Şi pun pariu că aşa gândesc 90% din români. Până şi cei care au iniţiat treaba asta au dorit să "rămână anonimi", dar şi-au dat numele când au fost contactaţi de ziare. Deci anonimi, da` să ştie lumea cine suntem şi ce facem, nu? Că ipocrizia e la rang de conducere în ţărişoara noastră, se vede bine. Ne place să primim moca, stăm prost de tot în schimb la partea cealaltă, cu dăruitu`, sau cu împărţitu`, sau cu capu` de fapt. Suntem nişte oameni groaznici, avari, lacomi, puşi pe adunat oricum ar fi. Am zis şi o repet: ideea e foarte bună, dar nu la noi în ţară. Sau cel puţin nu acum, poate peste vreo 200 de ani, când vom învăţa să fim civilizaţi, să respectăm oamenii, când o să ştim să dăruim fără să aşteptăm nimic în schimb.
Dar, pe acelaşi sistem, propun să se înfiinţeze o campanie de genul ăsta prin care să nu mai dăm bani...la doctori/asistente de exemplu. Nimeni să nu mai dea şpagă când se internează în spital, nimeni să nu mai dea şpagă la poliţişti, nimeni să nu mai ia şpagă. Oare o campanie d`asta ar merge? Ar avea cineva curaj să nu dea bani?
Sursa aici.

joi, 2 februarie 2012

`Tu-i America cui a inventat timpul!!!!

Buey, ce mama dracului se intampla? Io nu mai am timp. Nu mai am timp de nimic, deloc, degeaba, de tot, de... simt cum se apropie o criza de Tourette! Sunt plina de nervi pentru treaba asta si-mi vine sa zbier la toata lumea sa se opreasca macar cinci minute ca sa apuc sa respir si eu. Este ora 1:51 AM si eu acu am terminat o puscarie de articol. De aici trag urmatoarea concluzie, trage-o-as pe ma-sa (Tourette alert! INCOMING! INCOMING!), asa, deci de aici trag io concluzia ca daca as fi oleaca mai organizata si daca n-as mai f00te buha cu gratie astfel incat in ultimele 3 zile sa ma dau de ceasu` mortii ca nu mai am timp sa verific/corectez/sa fac ce dracului tre sa fac ca iau bani pentru asta, atunci ar fi super mishteaux. Da, dar vedeti voi? Nu e asa de simplu. Ca dimineata, cand se trezeste Julika la 7 fara un...sfert, isi bea cafeaua, isi fumeaza tigarile, bantuie feisbuciu` si 9 GAG-u`, intra si pe netlog sa vada ce mai e pe acolo si evita mailu` ca dracu` tamaia, pentru ca acolo sunt chestii dubioase, gen articole noi la care tre sa se munceasca! Dupa care se imbraca alene, ca doar e ardeleanca, schimba 5 bluze, doo sutiene si patru pantaloni ca sa poata merge la gradinita, unde oricum n-o vede nici aghiutza, ca-s -35 de grade afara si Julika se incotosmaneste mai rau decat eschimosii. Da` sutienu` trebuia schimbat dupa ce s-a imbracat complet, ca deoarece si-anume nu se potrivea cu si anume chilotii! (Tourette alert din nou!) Si dupa ce vine ea, Julika, de la gradinita, unde a lasat spre educare si formare odrasla cea mica, fiind inghetata bocna (Julika, nu odrasla), desi s-a incotosmanit ca un eschimos, tre sa se dezghete, nu?! Asa ca urmeaza tura a doua de cafea calda cu ceva tigari, timp in care nu se poate munci ca...zau, se strica savoarea cafelei! Si uite asa, de la frig la cald pe Julika o paleste somnu`, deci se mai pierd doo ore, dupa care, cand e ea asa in forma sa lucreze ceva, isi da seama ca n-a mancat azi. Acu, fie omu` cat de mic, dupa masa...fumeaza o tigara si mai ia o gura din cafeaua din tura 2, timp in care am demonstrat mai sus ca nu se poate lucra deoarece se duce dracului savoarea lu` Maia Morgenstern. Cand zic si io: "Gata!!! Acu e momentu`! Acu ma apuc!" imi dau seama ca acu e momentu` sa iau copilu` de la gradinita. Si dupa aia sa ma duc la scoala, de unde mai vin pe la ora 8 jumate. Pai cine naiba se mai apuca de muncit la 8 jumate seara, cand vii de pe drum inghetata bocna din motive total necunoscute (ca doar tu esti imbracata mai rau ca eschimosii, am zis mai sus) si nemancata, ca doar, s-a vazut mai sus, s-a mancat asa, o data azi, si aia pe la pranz. Deci cum mai nene? Cum sa fac sa mai adaug macar `fo 5 ore la alea 24 deja existente? Zau ca era mai fani cand aveam un loc de munca in care trebuia sa ma deplasez pana acolo si eram obligata sa muncesc! Asa, acasa, io stiu foarte bine in teorie ce-am de facut, da`n practica... ma omor in ultimele trei zile ale deadline-ului de-mi provoc singura Tourette.

vineri, 13 ianuarie 2012

Cea mai cea

In seara asta am primit cea mai frumoasa declaratie de dragoste:
"Te iubesc atat de mult! Nu pot sa nu te iubesc pentru ca nu-mi dai timp sa nu te iubesc."
Si eu!

joi, 12 ianuarie 2012

Ha!

Voiam doar sa va anunt ca, eu, ca o femeie serioasa ce sunt, cu copii acasa, maritata, mi-am pus cercel in nas. Ah, si evident, imi sta foarte bine.