Am dat peste o chestie interesantă. O iniţiativă nu chiar originală, că s-a mai făcut treaba asta în State şi prin Elveţia parcă, dar după ce am citit ştirea, mi-am dat seama că sunt o negativistă fantastică. Este vorba de un "lanţ uman" prin care nişte necunoscuţi lasă chestii diverse în locuri publice, însoţite de un bileţel prin care încurajează şi pe alţi oameni să lase mici "cadouri" pentru cei care au nevoie. Ideea în sine e foarte mishteaux, şi ar fi extraordinar dacă n-ar avea câteva bube... în primul rând în Românica noastră dragă şi frumoasă conceptul de a dărui dezinteresat e aproape inexistent. Dar să pornim de la premiza că iniţiatorii acestui "lanţ" sunt total dezinteresaţi şi o fac chiar de dragul unei "lumi mai bune, zâmbetului de pe faţa unui om" blablabla etc. Super frumos, chiar romantic, aş putea spune. Ne-am putea apuca de cumpărat o ciucalată pe care s-o lăsăm într-un loc public, de o carte pe care s-o lăsăm într-un tramvai, mă rog, fiecare ce poate şi ce vrea. În mintea mea cea negativistă răsare întrebarea: ăla care găseşte cadouţul-spre exemplu ciucalata, e diabetic. Deci clar n-o poate mânca. Oare o lasă el acolo pe ea ciucalata s-o ia altu` care n-are diabet şi o poate mânca? Creieru` meu de româncă zice că nu. Pentru că aşa suntem noi construiţi ca şi naţie, dacă tot e moca, să fieeeeeee, ce dacă n-am ce face cu ea??? Văd io, mă descurc, îmi cacă mintea ceva ce-aş putea face cu ea. Da` dacă găseşte unu` o pereche de cizme care nu-i sunt bune? Păi nu-i nimic, le ia oricum, că doar erau acolo, acu zău aşa, e şi păcat să nu profiţi de ocazie, nu? Şi pun pariu că aşa gândesc 90% din români. Până şi cei care au iniţiat treaba asta au dorit să "rămână anonimi", dar şi-au dat numele când au fost contactaţi de ziare. Deci anonimi, da` să ştie lumea cine suntem şi ce facem, nu? Că ipocrizia e la rang de conducere în ţărişoara noastră, se vede bine. Ne place să primim moca, stăm prost de tot în schimb la partea cealaltă, cu dăruitu`, sau cu împărţitu`, sau cu capu` de fapt. Suntem nişte oameni groaznici, avari, lacomi, puşi pe adunat oricum ar fi. Am zis şi o repet: ideea e foarte bună, dar nu la noi în ţară. Sau cel puţin nu acum, poate peste vreo 200 de ani, când vom învăţa să fim civilizaţi, să respectăm oamenii, când o să ştim să dăruim fără să aşteptăm nimic în schimb.
Dar, pe acelaşi sistem, propun să se înfiinţeze o campanie de genul ăsta prin care să nu mai dăm bani...la doctori/asistente de exemplu. Nimeni să nu mai dea şpagă când se internează în spital, nimeni să nu mai dea şpagă la poliţişti, nimeni să nu mai ia şpagă. Oare o campanie d`asta ar merge? Ar avea cineva curaj să nu dea bani?
Sursa aici.