joi, 21 martie 2013

Femei

Astazi o sa vorbim despre femei. Dupa cum stiti, si eu sunt femeie. Sunt o femeie obisnuita, cu defecte si calitati, cu perioade de nervi mai mari si mai mici si perioade calme sau foarte calme. Nu ma consider rupta din soare (chiar daca mama asa ma vede) si sunt departe de a fi perfecta. Nu dau lectii de viata nimanui, pentru ca si eu am facut greseli si sunt convinsa ca voi mai face. Insa nu pot sa nu observ anumite lucruri si-mi sta in fire sa analizez persoanele si comportamentul acestora. Si cand observ, imi creste inima-vorba romanului. Imi creste inima, pentru ca eu nu sunt ca alte femei. Ma consider un om normal, desi unii ar zice altceva. Dar cand vad cata prostie zace in unele, ma bucur ca sunt asa cum sunt. Ma bucur ca nu-s vreo isterica care sa controleze telefonul si toate retelele de socializare pe care are profil barbata-su. Ma bucur ca nu-s vreo dementa care se razbuna pe copiii ei atunci cand e nefututa. Ma bucur ca nu pis ochii din orice cacat care se intampla in viata asta lunga. Ma bucur ca sunt o femeie sigura pe mine si pe felul meu de a fi, care intre noi fie vorba, l-a cucerit si pe al meu barbat. Ma bucur ca nu am fost, nu sunt si sper nici sa nu fiu vreodata geloasa si sa-mi mananc nervii singura cautand chestii chiar si acolo unde nu exista nimic. Ma bucur ca nu-mi place sa ma cert si ca nu fac viata nimanui un calvar. Ma bucur ca am stiut sa-mi cunosc partenerul de viata si sa fac in asa fel incat sa ne iubim si sa ne respectam reciproc. Ma bucur ca am doi copii minunati care nu-s facuti doar pentru a "tine barbatul langa mine" si de care nu-mi bat joc. Ma bucur ca nu m-au interesat niciodata banii vreunui barbat si ca nu m-am maritat ca sa pun mana pe casa sau averea nimanui. Ma bucur ca stiu sa vad intr-un om mai departe de portofelul lui si de interesele mele proprii. Ma bucur ca am stiut sa trec peste momente grele cu capul sus si ca am un sot care a stiut sa discute cu mine problemele care au aparut intre noi si ca am putut sa le gestionam ca doi oameni maturi. Ma bucur ca sotul meu vine cu drag acasa si nu cauta motive sa fie plecat de dimineata pana seara, chiar daca stam prost cu banii. Ma bucur ca am parte de respect din partea omului cu care impart casa, masa si patul. Ma bucur ca ma simt iubita si ma bucur de linistea care face parte din viata mea. Ma bucur ca am un barbat care e si tata pentru copiii lui, nu doar o masina de facut bani ca sa ii intretina pe acestia. Ma bucur ca am prieteni putini, dar buni, care mi-au fost alaturi in cele mai grele perioade din viata. Ma bucur ca am o relatie in care nu am timp sa ma plictisesc. Ma bucur de viata mea si chiar mi-e mila de cei care traiesc exact opusul vietii mele. Inteleg de ce o persoana ar putea fi invidioasa (ce cuvant urat...) pe felul meu de a fi si pe viata mea. Dar avantajul meu este ca sunt inteligenta si stiu cum sa fac sa-mi fie bine si mie si celui de langa mine. De cele mai multe ori, inteligenta surclaseaza frumusetea si alte atuuri de genul asta, pentru ca functioneaza pe mai multe planuri. Inteligenta este sexy pentru cei mai multi barbati. Daca nu stii sa-l provoci si sa-l stimulezi intelectual, poti tu sa faci cel mai tare oral din lume, ca tot va pleca la un moment dat. Viata in doi nu inseamna doar bani si cearta. Mai inseamna si respect, inseamna sa poti sta de vorba si despre altceva decat despre bani si ce ti-ai dori tu sa-ti faca el cadou, mai inseamna si sa poti sta in bratele lui in fata unui foc(!)fara sa spui nimic dar sa simti ca esti fericita, inseamna sa te bucuri de omul de langa tine si sa stii sa-l faci sa se bucure de tine, insa cel mai important, inseamna cunoastere reciproca. Daca pe tine te doare-n basca de ce-si doreste omul de langa tine, nu te mira ca isi va cauta in alta parte ce nu are acasa. Daca tu, ca si femeie, ai impresia ca daca plangi din orice, barbatul respectiv se va inmuia si va face ca tine doar ca tu, zana zanelor, sa nu mai plangi si sa nu-ti strici ochisorii aia mari si frumosi, inseamna ca mai ai multe de invatat despre barbati si despre relatii. Si in final, daca tu, ca si femeie, consideri ca o alta femeie reprezinta o amenintare pentru tine, inseamna ca acea femeie are cel putin un lucru in plus fata de tine. Daca are mai multe lucruri in plus fata de tine, tu, ca si femeie nesigura pe tine, vei incepe sa faci greseli din ce in ce mai mari, si vei pierde mult-foarte mult. Si nu uita, faptul ca arati ca acea femeie reprezinta o amenintare pentru tine inseamna ca recunosti ca acea femeie iti este superioara si ca ti-e frica de ea. O femeie inteligenta stie sa-si pastreze barbatul. O femeie nesigura pe ea va face intotdeauna greseli peste greseli, iar acestea ii vor indeparta barbatul de langa ea.
INTELLIGENCE IS SEXY!!!

luni, 18 martie 2013

Back


Stiu ca m-am mutat pe wordpress, dar m-am razgandit. Probabil pentru ca nu mai stiu parola si aia de colea n-au catadicsit sa-mi raspunda la niciunul din cele douasutetreizecisiopt de mailuri pe care le-am trimis ca sa-mi pot schimba parola. In fine, nu conteaza, oricum blogspotul mi se pare mult mai friendly din toate punctele de vedere. Si acum sa revenim la ale noastre.

In ultima vreme ma uit toata ziua la Dr.House. Omul e genial, si nu ma refer aici numai la personajul lui medical. "Everybody lies." "It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what." Si preferata mea: "Everybody does stupid things, it shouldn't cost them everything they want in life." Sunt total de acord cu treaba asta. De ce ar trebui sa ne coste atat de mult o greseala? Ca pana la urma...foarte rar se greseste intentionat. Deci greseala inseamna lucru rau facut fara intentie. Nu inseamna ca doare mai putin, dar macar faptul ca e fara intentie atenueaza cumva din gravitatea faptei. Chateaubriand spunea odata ca ”E bine să-ți pleci capul în pământ când ai greșit, dar nu e bine să-l lași acolo.” Mai ales daca aceeasi greseala implica doi oameni. Eu n-am ranit niciodata pe cineva cu intentia clara de a face rau. Dar s-a intamplat. Si-am plecat capul, dar nu l-am lasat acolo. Sunt multe circumstante care determina un om sa faca anumite lucruri care ar putea fi catalogate ca si greseli. Au existat anumite circumstante care m-au determinat sa fac niste lucruri, care s-au dovedit a fi greseli, mi le asum si le recunosc. Am mintit si am ranit fara sa vreau, pentru ca n-am gandit cum trebuie in momentele alea. Dar am gandit suficient cat sa nu transform greseala mare intr-una uriasa. Si pentru asta imi vine sa ma pup singura! Nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa minimalizez greseala, sa incerc sa o fac mai mica decat este, dar incerc sa vad partea plina a paharului, pentru ca totul se putea transforma intr-un dezastru. Inca sunt indeajuns de cerebrala incat sa stiu sa ma opresc la timp daca ceva nu mi se pare in regula.
Acum e bine. Si sunt fericita.