Vineri

Am văzut vineri în troleu cei mai draguţi copii, un el şi o ea, la vreo 14 ani amândoi, el cu faţă de copil şi voce în schimbare, ea încă un copil, dar deja o domnişoară. Amândoi aveau ceva ce n-am mai văzut demult - stânjeneala specifică vârstei, evitarea privirii celuilalt, evidenţa faptului că se plac şi cele mai sincere zâmbete pe care le-am văzut. Inocenţă pură.

Am văzut vineri în drum spre şcoală un...beţiv. Duhnind a alcool, a intrat la magazinul de unde-mi iau eu covrigi de obicei să ceară un bidon cu apă - "îmi e sete pentru că m-am îmbătat rău şi abia m-am trezit." Era 5 jumate după-masa, iar el era îmbrăcat în haine de la Distrigaz. Doreleeeeeee... Românism pur.

Am văzut vineri în drum spre şcoală un jeep. Era să-l văd de foarte aproape în condiţiile în care semaforul pentru pietoni era verde. Noroc că am reflexe bune de tot - parcă am văzut un jeep mergând pe contrasens, iar eu eram un logan roşu. Cocălărism pur.

- Mi-e dor să fiu copil.
- Nu mai vreau să judec.
- Mi-e frică de moarte.
Inocenţă. (Pre)judecată. Moarte. Mi-e frică de lumea în care trăiesc.