marți, 25 octombrie 2011

Scrisoare către mine

Dragă Julia,

Să nu uiţi niciodată că viaţa este scurtă şi o poţi pierde oricând. Să nu uiţi niciodată că cei dragi ţie îşi vor continua viaţa şi fără tine, dar nu vor mai fi niciodată la fel.
Să nu uiţi niciodată experienţa de anul trecut şi să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru ea. Puteai să mori, Dumnezeu te-a încercat şi nu ţi-a dat mai mult decât poţi duce. Ai dovedit că eşti o luptătoare.
Să nu uiţi niciodată să apreciezi viaţa la adevărata ei valoare. N-ai făcut-o până n-ai fost aşa aproape să o pierzi.
Să nu uiţi să le spui celor dragi că îi iubeşti. Cât de des poţi. Poate nu va mai exista acel "mâine" pe care amânai totul până anul trecut, exact pe vremea asta.
Să nu uiţi că ai construit o familie minunată pentru care tu eşti totul. Ea este cea mai importantă.
Să nu uiţi că experienţa de anul trecut te-a făcut să crezi că există un Dumnezeu undeva acolo sus.
Să nu te subestimezi niciodată! Nu ai de ce.
Să nu uiţi să râzi în fiecare zi. Fără excepţie.
Să nu uiţi să vorbeşti cu Luana în fiecare zi. Fără excepţie. Merită să faci totul ca să nu o pierzi.
Să nu uiţi să vorbeşti cu Raluca cât de des poate ea. Merită.
Să nu uiţi niciodată să asculţi muzică în fiecare zi. Ea te-a ajutat şi când erai o legumă.
Să nu uiţi să te detaşezi de tot ce te enerva până anul trecut. Nu merită nervii şi sănătatea ta care sunt atât de importante!
Să nu uiţi să dai drumul trecutului. Împacă-te cu toţi şi cu toate. Regretele nu-şi mai găsesc locul acum nicăieri.
Să nu uiţi să nu mai judeci. Nu eşti în măsură şi nu se cade. Eşti om, eşti imperfectă, nu ai cum să judeci alţi oameni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Uimeşte-mă cu inteligenta ta!