miercuri, 6 noiembrie 2013

Teoria conspiratiei

Io mi-s mare fan de teorii ale conspiratiilor, dovedite au ba, cu argumente pertinente au ba, nu prea conteaza atata vreme cat ma fac sa ma gandesc la mai multe posibilitati. Doar ca... am dat peste ceva care m-a fact sa ridic spranceana de era sa mi-o scrantesc. Este vorba despre un comunicat al ambasadei SUA la Bucuresti, in care cetatenii americani aflati pe teritoriul Romaniei sunt avertizati in legatura cu iminenta unui cutremur dezastruos (sau "severe and damaging earthquake", cum zic ei in comunicatul cu pricina). Partea cu conspiratia intra in scena atnci cand citim in acelasi comunicat urmatoarele: "The following information focuses on earthquakes because seismic activity poses a significant risk for Romania. However, Romania is at risk for other natural and manmade hazards. While much of the information below specifically addresses earthquakes, it is applicable to multiple hazards, and we encourage you to think broadly about the possible risks you and your family may face and to be prepared for any kind of emergency that may arise." Boooon, pentru cei care nu stiu engleza, se vorbeste si despre altfel de dezastre, si anume, cele create de om. Onorabilii cetateni americani mai sunt instruiti si ca in caz de cutremur/calamitate/etc. sa coopereze cu autoritatile romane si sa se identifice clar ca fiind cetateni americani! "American citizens should cooperate with Romanian authorities at evacuation sites and clearly identify themselves as Americans."
Acu ma bucur ca stiu engleza si mai ales ca am accent american... poate cine stie, in caz de "cutremur", o sa ma pot duce la un tablagiu major roman si sa-i soptesc suav la ureche "I'm an American citizen"... si sa primesc ingrijirile de care sper sa n-am nevoie...
Cititi intregul comunicat aici, ca sa nu ziceti ca sursa nu este credibila.

Un comentariu:

  1. În oraşul ***, prin anii ’20-’30 ai secolului trecut, exista un faimos stabiliment, “Casa Amazoanelor”. Aici trăgeau, în căutare de aventuri sexuale mai aparte, femei emancipate cărora li se puneau la dispoziţie pe alese sclavi masculini, la rândul lor în căutare de aventuri masochiste.

    http://4.bp.blogspot.com/-l420H1vz5iY/TbxKl9QIgPI/AAAAAAAAA9E/hVX6wUFqxRU/s1600/0014.jpg

    Un obicei la modă în acea vreme era ca băieţii ajunşi la vârsta majoratului să treacă printr-o iniţiere erotică, adică o vizită de câteva zile la Casa Amazoanelor, unde erau luaţi în primire de către servitoare, despuiaţi şi legaţi, apoi predaţi la costumul lui Adam în ghearele satireselor excitate. Femelele, care-şi adulmecaseră deja prada, îi supuneau apoi pe îndelete celor mai crude torturi erotice şi celor mai rafinate perversiuni. Pentru unii dintre ei chiar atunci avea loc “deflorarea”. Era îmbulzeală de câte ori se afla că sosise prospătură, damele şi demoazelele veneau în grup, amicele îşi dădeau de veste între ele, veneau împreună chiar mame şi fiice. După ce clientele plecau, era rândul servitoarelor Casei să se înfrupte din trufandale. Şi astfel avea loc “botezul”.

    http://1.bp.blogspot.com/-NzhmGOKi76Q/TbxKk76P0NI/AAAAAAAAA9A/cuC-pwhFP4Q/s1600/0013.jpg

    http://2.bp.blogspot.com/-w0zjSxFXmpI/TbxKiUMNflI/AAAAAAAAA84/u-TiiR6iXQs/s1600/0011.jpg

    http://1.bp.blogspot.com/-ejARcWZuyhg/TbxKqtDCpSI/AAAAAAAAA9U/bpY_pEkMsEA/s1600/0018.jpg

    Iniţierea – se ştia – trebuia să se încheie prin însemnarea sclavului cu fierul roşu, de către misterioasa şi temuta amazoană Barbara, “Violatoarea”. Era o mândrie pentru puştii din oraş să-şi etaleze “diploma de absolvire”, semnul ars pe pieptul lor de Barbara (o coroană, emblema Casei, sub care era iniţiala B). Se ajunsese ca cei fără semn să nu mai fie consideraţi bărbaţi adevăraţi de către fetele cu care încercau să facă amor, chiar ele îndemnându-i pe puţoi spre stabilimentul de iniţiere. Iar dacă prindea de veste vreo rivală urâtă pe care el o refuzase cândva, se ducea la Casa Amazoanelor ca să-l “întâmpine” pe nefericit.

    http://2.bp.blogspot.com/-EZnKhDVak18/TbxKwQkNWVI/AAAAAAAAA9o/eXivHWLN4m0/s1600/0023.jpg

    Barbara era de o perversitate drăcească. Sclavul ştia bine ce-l aşteaptă la final (fierul roşu !), dar deocamdată nu avea vreo bănuială şi intra în cuşcă, gol, legat cu mâinile la spate. Barbara îi apuca deodată testiculele cu mâna stângă şi i le trăgea, forţându-l să se ridice pe vârfuri şi să se lipească de gratii. Apoi, hohotind înfricoşător, scotea de după o draperie fierul roşu, care era pregătit deja, încins. Puştiul tremura îngrozit, implora, cerea îndurare, apoi începea să se zbată, dar strânsoarea asupra mădularelor sale îl făcea să nu mai opună rezistenţă şi să se abandoneze în puterea acestei terifiante amazoane. O Mare Preoteasă care oficiază un sacrificiu într-un templu păgân. O Zeiţă a erotismului, voluptăţii şi rafinamentului. Pielea sfârâie, desenul se iveşte încet-încet, între urletele lui de durere şi răspunsul la ele – hohotele ei de râs. Fiindcă Barbara nu se grăbea niciodată, trasa lent liniile, haşura, retuşa, totul cu un zâmbet crud, iar când victima se zbătea prea tare, dintr-o smucitură a mâinii stângi o convingea că tot usturimea arsurii este mai suportabilă decât emascularea.

    RăspundețiȘtergere

Uimeşte-mă cu inteligenta ta!