Aberaţii de noapte

La ora asta din noapte, unii dorm. Alţii nu. Io par egzample nu, că nu pot. Dracu ştie de ce. Nici n-am nimic de zis, de comunicat, de povestit. As povesti io mult şi bine, da` am auzit ca e mishteaux când uamenii nu ştiu chiar tot despre tine. Cică te învălui singură într-o aură de mister, şi duamnelor le şade bine misterioase. Bine, io nu ştiu treburile ăştia. Nu le ştiu pentru că-s femeie şi nu mă pot pune în locul unui bărbat să văd cu ce cum ar gândi el. Nu pot şi pace. Probabil că-s prea femeie. Sau de 3 ori femeie. Sau nu, o dată şi bine. Sper, aşa îmi place să cred. In plus, cum dracu sa fii de trei ori femeie? Puşcăria asta de expresie se referă la chestia aia cu gospodină în casă, doamnă în societate şi curvă în pat? Da` dacă m-am săturat de pat? De ce tre sa fiu io curvă doar în pat? De ce nu pot în bucătărie? Sau în bucătărie e interzis să ţi-o pui? Sau în baie? Sau sprijinită de cuier? Si de ce tre să fiu doamnă în societate? Nu pot fi doamnă şi în familie? Da` de ce tre să fiu doamnă în societate tot timpul când uneori chiar e necesar să fiu ţărancă şi prost crescută? Si gospodină tre să fiu doar în casă? Da` în curte nu merge? Sau la pădure la grătar? Acolo nu tre să fiu gospodină? Aberatii de noapte...
Da` în altă ordine de idei, constat cu stupoare că pe măsură ce mă apropii de treizeci de ani sunt din ce în ce mai mândră de mine, de realizările mele, mi-au dispărut toate complexele (care oricum între noi fie vorba, erau total nefondate, având în vedere că sunt absolut minunată şi mult prea perfectă), m-am transformat pe ici pe colo prin părţile esenţiale şi văd multe lucruri cu totul altfel. Trăiesc altfel, simt altfel totul, deşi la bază sunt tot aceeaşi Julia pe care o cunosc de 27 de ani. Si nu, transformarea mea nu are legătură cu înaintarea în vârstă. Are legătură cu o experienţă mai puţin plăcută care m-a făcut să-mi dau seama că suntem nişte idioţi noi, oamenii în general. Ne place să ne batem joc de viaţa noastră şi niciodată nu o apreciem până nu suntem în pericol s-o pierdem. După aia ne pocneşte frenezia trăitului, revelaţia că până acum ne-am bătut joc şi că nimic nu e bătut în cuie. La fel de idioată am fost şi eu. Acum apreciez. Noroc că nu e prea târziu. Dar putea să fie! Aberaţii de noapte...
La ora asta din noapte şi într-o cu totul altă ordine de idei, azi fac 4 luni de când nu mai fumez. Deci sunt minunată! Îmi vine să mă pup singură! Tot azi se împlinesc 16 zile de când am văzut primul concert live din viaţa mea al lui Bon Jovi! Îmi vine să mă pup singură iară! Maine este ziua mamei mele, si-mi vine s-o pup, da` nu pot ca e prea departe. Da` mă pot pupa pe mine, că şi aşa semăn cu ea foarte tare-prea tare-ar spune unii cum ar fi hombre...Dacă îţi vine să te pupi pe tine înseamnă că eşti narcisist? Sau doar că te iubeşti de-ţi vine (uneori) să te pupi singur? şi ce, e rău să te pupi singur? Nu e rău deloc, că am mai văzut io în filmele alea pornache tanti din alea care se pupau şi se lingeau singure pe silicoanele din dotare. Deci dacă e în pornache treaba asta, nu poate fi rău, că cică pornachele sunt expresia tuturor dorinţelor ascunse ale oamenilor. Aşa am citit io nu mai ştiu unde, da` ştiu că am citit. Iar dorinţele nu sunt rele. Aberaţii de noapte...
Somn uşor!