Powered By Blogger

duminică, 9 iunie 2013

Finalé

Azi... am baut alcool. Mult. De dimineata, ca sa fie bine. Si acum, dupa mult alcool, simt nevoia sa scriu, ca doar... de ce n-as face-o? Alcoolul asta e o mare pacoste. Cel putin in cazul meu. Din cauza alcoolului am facut cele mai mari prostii in viata. Dar nu asta vreau eu sa zic acum. Vreau sa zic doar atat - si e cu dedicatie speciala cuiva care atunci cand va citi va sti ca ii este adresata postarea asta.
Iti aduci aminte ultima noastra discutie serioasa fata in fata, cand ti-am spus ca daca ceva va merge prost, eu o sa castig? Si mi-ai zis ca nu se stie, dar probabil ca am dreptate? Ei, am avut dreptate. Eu am castigat, din toate punctele de vedere. Ai pierdut... din pacate pentru tine. Sau poate e tot raul spre bine, cine stie? Dar sa tii minte, nu ma cunosti atat de bine pe cat iti place sa crezi, si nici n-o s-o mai faci vreodata, pentru ca n-am sa te mai las in preajma mea. Habar n-ai de ce sunt in stare sa fac, mai ales daca ma... calci pe bec. Iar tu ai facut-o - desi e vina mea ca ti-am permis. Ne vom mai intalni, pentru ca nu avem cum sa evitam lucrul asta, dar de aici incolo, vei cunoaste doar partea aia nasoala a lui Julia de care ziceai odata ca ti-e oarecum frica, pentru ca pe undeva, in adancul sufletului, stiai de ce sunt in stare.
It's your move now!

ADIO!



PS: Nu voi raspunde la niciun comentariu, nici aici, nici pe mail, nicaieri unde voi fi intrebata detalii despre postarea asta.

joi, 30 mai 2013

Immortality

Voua de ce va e frica pe lumea asta in ceea ce va priveste? Mie mi-e frica de batranete. Mi-e frica tare de batranete, de neputinta. Vreau sa raman vesnic tanara si in putere. Vreau sa fiu un fel de Highlander, minus luptele cu sabii care te lasa fara cap. Astazi l-am intrebat pe hombre daca si-ar dori sa fie nemuritor si mi-a zis ca nu... ca toti cei dragi din jurul lui ar muri si el ar trebui sa-i priveasca pe toti cum mor. Eu, in schimb, ma gandesc la nenumaratele posibilitati si oportunitati de a vedea si a invata despre... tot si toate. Posibilitatile ar fi inifinite! Partea cu ingropatul celor dragi... ar fi ceva cu care dupa un timp te-ai obisnui... cred. Dar uite ca si hombre si baietii din Queen ma contrazic:

Who dares to love forever?
When love must die
...
Who wants to live forever?
Forever is our today
Who waits forever anyway?



PS: De trei zile ma uit la Highlander, serialul din 1992, ala cu Adrian Paul. De aici mi se trage toata filosofeala asta...
Am nevoie de masina asta

sa ma plimb undeva unde e soare si sa-mi urle Queen in urechi pana ma ia plansul.

joi, 21 martie 2013

Femei

Astazi o sa vorbim despre femei. Dupa cum stiti, si eu sunt femeie. Sunt o femeie obisnuita, cu defecte si calitati, cu perioade de nervi mai mari si mai mici si perioade calme sau foarte calme. Nu ma consider rupta din soare (chiar daca mama asa ma vede) si sunt departe de a fi perfecta. Nu dau lectii de viata nimanui, pentru ca si eu am facut greseli si sunt convinsa ca voi mai face. Insa nu pot sa nu observ anumite lucruri si-mi sta in fire sa analizez persoanele si comportamentul acestora. Si cand observ, imi creste inima-vorba romanului. Imi creste inima, pentru ca eu nu sunt ca alte femei. Ma consider un om normal, desi unii ar zice altceva. Dar cand vad cata prostie zace in unele, ma bucur ca sunt asa cum sunt. Ma bucur ca nu-s vreo isterica care sa controleze telefonul si toate retelele de socializare pe care are profil barbata-su. Ma bucur ca nu-s vreo dementa care se razbuna pe copiii ei atunci cand e nefututa. Ma bucur ca nu pis ochii din orice cacat care se intampla in viata asta lunga. Ma bucur ca sunt o femeie sigura pe mine si pe felul meu de a fi, care intre noi fie vorba, l-a cucerit si pe al meu barbat. Ma bucur ca nu am fost, nu sunt si sper nici sa nu fiu vreodata geloasa si sa-mi mananc nervii singura cautand chestii chiar si acolo unde nu exista nimic. Ma bucur ca nu-mi place sa ma cert si ca nu fac viata nimanui un calvar. Ma bucur ca am stiut sa-mi cunosc partenerul de viata si sa fac in asa fel incat sa ne iubim si sa ne respectam reciproc. Ma bucur ca am doi copii minunati care nu-s facuti doar pentru a "tine barbatul langa mine" si de care nu-mi bat joc. Ma bucur ca nu m-au interesat niciodata banii vreunui barbat si ca nu m-am maritat ca sa pun mana pe casa sau averea nimanui. Ma bucur ca stiu sa vad intr-un om mai departe de portofelul lui si de interesele mele proprii. Ma bucur ca am stiut sa trec peste momente grele cu capul sus si ca am un sot care a stiut sa discute cu mine problemele care au aparut intre noi si ca am putut sa le gestionam ca doi oameni maturi. Ma bucur ca sotul meu vine cu drag acasa si nu cauta motive sa fie plecat de dimineata pana seara, chiar daca stam prost cu banii. Ma bucur ca am parte de respect din partea omului cu care impart casa, masa si patul. Ma bucur ca ma simt iubita si ma bucur de linistea care face parte din viata mea. Ma bucur ca am un barbat care e si tata pentru copiii lui, nu doar o masina de facut bani ca sa ii intretina pe acestia. Ma bucur ca am prieteni putini, dar buni, care mi-au fost alaturi in cele mai grele perioade din viata. Ma bucur ca am o relatie in care nu am timp sa ma plictisesc. Ma bucur de viata mea si chiar mi-e mila de cei care traiesc exact opusul vietii mele. Inteleg de ce o persoana ar putea fi invidioasa (ce cuvant urat...) pe felul meu de a fi si pe viata mea. Dar avantajul meu este ca sunt inteligenta si stiu cum sa fac sa-mi fie bine si mie si celui de langa mine. De cele mai multe ori, inteligenta surclaseaza frumusetea si alte atuuri de genul asta, pentru ca functioneaza pe mai multe planuri. Inteligenta este sexy pentru cei mai multi barbati. Daca nu stii sa-l provoci si sa-l stimulezi intelectual, poti tu sa faci cel mai tare oral din lume, ca tot va pleca la un moment dat. Viata in doi nu inseamna doar bani si cearta. Mai inseamna si respect, inseamna sa poti sta de vorba si despre altceva decat despre bani si ce ti-ai dori tu sa-ti faca el cadou, mai inseamna si sa poti sta in bratele lui in fata unui foc(!)fara sa spui nimic dar sa simti ca esti fericita, inseamna sa te bucuri de omul de langa tine si sa stii sa-l faci sa se bucure de tine, insa cel mai important, inseamna cunoastere reciproca. Daca pe tine te doare-n basca de ce-si doreste omul de langa tine, nu te mira ca isi va cauta in alta parte ce nu are acasa. Daca tu, ca si femeie, ai impresia ca daca plangi din orice, barbatul respectiv se va inmuia si va face ca tine doar ca tu, zana zanelor, sa nu mai plangi si sa nu-ti strici ochisorii aia mari si frumosi, inseamna ca mai ai multe de invatat despre barbati si despre relatii. Si in final, daca tu, ca si femeie, consideri ca o alta femeie reprezinta o amenintare pentru tine, inseamna ca acea femeie are cel putin un lucru in plus fata de tine. Daca are mai multe lucruri in plus fata de tine, tu, ca si femeie nesigura pe tine, vei incepe sa faci greseli din ce in ce mai mari, si vei pierde mult-foarte mult. Si nu uita, faptul ca arati ca acea femeie reprezinta o amenintare pentru tine inseamna ca recunosti ca acea femeie iti este superioara si ca ti-e frica de ea. O femeie inteligenta stie sa-si pastreze barbatul. O femeie nesigura pe ea va face intotdeauna greseli peste greseli, iar acestea ii vor indeparta barbatul de langa ea.
INTELLIGENCE IS SEXY!!!

luni, 18 martie 2013

Back


Stiu ca m-am mutat pe wordpress, dar m-am razgandit. Probabil pentru ca nu mai stiu parola si aia de colea n-au catadicsit sa-mi raspunda la niciunul din cele douasutetreizecisiopt de mailuri pe care le-am trimis ca sa-mi pot schimba parola. In fine, nu conteaza, oricum blogspotul mi se pare mult mai friendly din toate punctele de vedere. Si acum sa revenim la ale noastre.

In ultima vreme ma uit toata ziua la Dr.House. Omul e genial, si nu ma refer aici numai la personajul lui medical. "Everybody lies." "It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what." Si preferata mea: "Everybody does stupid things, it shouldn't cost them everything they want in life." Sunt total de acord cu treaba asta. De ce ar trebui sa ne coste atat de mult o greseala? Ca pana la urma...foarte rar se greseste intentionat. Deci greseala inseamna lucru rau facut fara intentie. Nu inseamna ca doare mai putin, dar macar faptul ca e fara intentie atenueaza cumva din gravitatea faptei. Chateaubriand spunea odata ca ”E bine să-ți pleci capul în pământ când ai greșit, dar nu e bine să-l lași acolo.” Mai ales daca aceeasi greseala implica doi oameni. Eu n-am ranit niciodata pe cineva cu intentia clara de a face rau. Dar s-a intamplat. Si-am plecat capul, dar nu l-am lasat acolo. Sunt multe circumstante care determina un om sa faca anumite lucruri care ar putea fi catalogate ca si greseli. Au existat anumite circumstante care m-au determinat sa fac niste lucruri, care s-au dovedit a fi greseli, mi le asum si le recunosc. Am mintit si am ranit fara sa vreau, pentru ca n-am gandit cum trebuie in momentele alea. Dar am gandit suficient cat sa nu transform greseala mare intr-una uriasa. Si pentru asta imi vine sa ma pup singura! Nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa minimalizez greseala, sa incerc sa o fac mai mica decat este, dar incerc sa vad partea plina a paharului, pentru ca totul se putea transforma intr-un dezastru. Inca sunt indeajuns de cerebrala incat sa stiu sa ma opresc la timp daca ceva nu mi se pare in regula.
Acum e bine. Si sunt fericita.

marți, 2 octombrie 2012

Răutăţi

Ştiţi zilele alea nasoale când gândeşti prea mult? Aşa sunt eu acum. Stau şi tot analizez... diverse chestii. Şi nu-mi face bine, că aş putea să mă gândesc la lucruri practice, realiste şi care să nu mă deprime. Dar nu, se pare că sunt la apogeul masochismului şi continui să despic firu`n paişpe. Şi nici măcar nu ştiu de ce o fac. Mă gândeam la femei. Femeile sunt rele. Foarte rele. Cu alţi oameni, dar mai ales între ele. Eu ştiu bine, că-s femeie. Şi-s a dracului cu alte femei, mai ales dacă nu-mi plac. Şi am momente când sunt răutăcioasă gratuit, deşi poate femeia respectivă nu merită. Dar în ultima vreme sunt răutăcioasă tare tare tare. Tare de tot. Constat că nu mai am răbdare cu femeile şi le taxez imediat. Ai zis ceva şi nu mi-a convenit? Pac! Ţi-am retezat-o. Următorul pas dacă insişti să mă faci să-mi pierd răbdarea de tot este cel în care-ţi spun că eşti proastă şi-ţi argumentez într-o propoziţie, maxim două. După care, punct. Discuţia este încheiată şi din tonul meu îţi dai seama că nu are rost să continuăm să vorbim, că ... mno, n-are rost.

Iar vreau linişte... mă agasează toate şi mă enervează toate.

A, şi apropo! De ce atunci când scriu ceva, lumea automat presupune că este vorba despre mine? Oameni buni, nu scriu doar despre mine, mai scriu şi despre oameni şi situaţii pe care le întâlnesc, despre lucruri pe care alţi oameni mi le povestesc, despre emoţii şi sentimente pe care alţi oameni mi le transmit direct sau indirect. Nu tot ce scriu este legat de mine şi de ce simt eu. Simţeam nevoia să clarific treaba asta, pentru că în urma postului scris ieri, am primit o grămadă de întrebări care de care mai ciudate, cea mai tare fiind: "Te-ai îndrăgostit de altcineva şi acum vrei să divorţezi?"

Şi ca să facem loc altor speculaţii, să încheiem enigmatic:

I told you that no matter what you did I'd be by your side

*****
But when you walked out that door, a piece of me died
I told you I wanted more-but that`s not what I had in mind

*****

Then they took you away- stole you out of my life
You just need to remember...


Da, zilele astea mă obsedează "Blue Jeans" - Lana del Rey.

You fit me better than my favourite sweater...

Şi anii trec...

luni, 1 octombrie 2012

Errare humanum est sed perseverare diabolicum



Aşa a zis Seneca. Deştept băiat. Dar cine ştie cu adevărat când şi mai ales dacă greşeşte? Şi hai să zicem că ştii... ştii că poate greşeşti şi totuşi păstrezi o urmă de speranţă că poate nu e o greşeală, sau măcar nu în totalitate şi perseverezi. Este diabolic? Şi dacă consideri că este o greşeală şi încetezi să mai greşeşti şi îţi schimbi cursul vieţii radical (nu neapărat în bine)? Ajungi să trăieşti întrebându-te dacă nu era mai bine să persişti în greşeală - şi de aici regretele. Păi şi atunci cum e bine? Şi de fapt cine stabileşte ce e bine şi ce nu? Poţi stabili tu, pentru tine. Dar dacă o faci în detrimentul altora? Atunci mai intră în categoria "bine"? Că ţie ţi-e bine, dar altora nu. Păi şi atunci? Te sacrifici pe tine şi binele tău ca să le fie "bine" altora şi iar nu-i bine. Păi şi atunci? Cum? Cum se face totul pe lumea asta ca să fie "bine"?

Şi anii trec...

You fit me better than my favourite sweater...



joi, 30 august 2012

Let there be... tattoos!!!

Gata! Am tatuaj! Facut binenteles fara sa gandesc prea mult. Dar nu-i bai, pentru ca tatuaj voiam oricum. Doar ca am plecat pornita sa-mi fac ceva, si am ajuns sa-mi fac cu totul altceva.
Initial am vrut asta:

M-am dus acolo hotarata sa mi-l fac pe asta. Cat am asteptat sa i le faca lui Hombre pe astea


am rasfoit putin desenele omului, si-am dat peste ceva care m-a atras intr-un mod inexplicabil. Si asa am ajuns sa-mi fac asta:


M-a durut al dracului de tare, dar sunt maxim de incantata de ingerashul meu! O sa-mi fac si logo-ul lui Bon Jovi, da` sa depasesc trauma fizica provocata de ingerash... Sa va mai spun ca am mai vazut si alte chestii pe acolo foarte mishteaux? Tare mi-e ca pana la urma o sa ajung sa arat ca si Kat von D pe corp...