Oameni buni, nu vă luaţi pisici. Sunt nebune. Nu vă lăsaţi duşi de nas de drăgălăşenia lor aparentă, de faptul că se alintă, că se joacă! Deci nu!!! Şi io ştiu ce zic, că am 3. 2 mai mici, unu` mai mare. Ăla mare doarme, mănâncă şi cacă/pişă. N-am treabă cu el. Da` alea mici... sunt nebune. Nu mă refer la faptul că au inversat ziua cu noaptea, că aleargă ca nişte apucate, că se joacă cu şosetele murdare, că mă miaună dimineaţa la 7 fără un sfert fără niciun motiv (că nu suferă de foame/sete/nebăgare în seamă). Mă refer la faptul că sunt nişte animale sadice, nişte ucigaşi profesionişti şi deloc tăcuţi. Nişte animale, domnule! Caz concret: dimineaţa minunatei zile de azi, ora 7 fără un sfert, linişte şi pace în casă. Prea linişte şi pace. Julika e chiaună, ca de obicei, aseară a uitat să pună de cafea (ca de obicei) şi e o căldură înfiorătoare (iar eu iubesc căldura - deci să ajung să zic că e înfiorător, înseamnă că erau peste 857 de grade. Celsius) Geamurile de la balcon sunt deschise, nu că ar ajuta la ceva. Se face cafeaua (care ajută la ceva) şi Julika bea cu nesaţ o gură, împreună cu al ei soţ, în bucătărie. Soarele bate, vântul nu! Ce frumos! Ce idilic! Când, dintr-o dată, BANG! O durere ascuţită în AMBELE picioare îmi taie gazul. Îmi îndrept privirea în jos şi ... ce văd??? Văd una bucată pisică tigrată cu un porumbel în bot, porumbel care are ghearele înfipte în partea din spate a piciorului meu drept. Dar staţi! Staţi! Asta nu e tot! În piciorul meu stâng, tot în partea din spate, la gambă, este înfiptă şi pisica tigrată! În următoarea secundă, bucătăria mea arată ca o zonă de război, dulapul din bucătărie e plin de sânge, toată bucătăria e plină de pene şi fulgi, pisica tigrată nu e nicăieri, pisica neagră fuge înainte-înapoi mieunând, pisoiu` mare se agită şi el cum poate, că merge în trei picioare, de undeva se aude un mârâit, iar Hombre urlă "du-te ia-i-l din bot!!!" Julika s-a trezit, dar e dintr-o cu totul altă poveste, motiv pentru care îşi pune mâinile la ochi şi zice: NU POT! Următoarele momente se desfăşoară cu repeziciune: hombre fuge în sufragerie să prindă pisica tigrată. Pisica tigrată nu e de acord cu demersul lui hombre şi mârâie în timp ce are porumbelul în bot. Pisica neagră se învârte pe lângă pisica tigrată mieunând cât poate ea de tare. Porumbelul e viu şi se zbate, hombre îşi bagă şi-şi scoate stând în patru labe, încercând să prindă pisica tigrată şi să-i ia porumbelul din bot. Reuşeşte să prindă asasina nemernică şi să-i ia şi prada din bot, în ciuda mârâiturilor feroce şi a protestelor celorlalte două pisici nemernice care aclamau de pe margine. Examinează rapid porumbelul, care are aripile praf şi e muşcat peste tot şi ... îi dă drumul pe geam. Porumbelul zboară... în jos, că deh, nu prea avea cu ce să mai zboare, pisicile sunt toate trei în balcon, urmărind eliberarea captivului în timp ce-şi mişcă cozile nervoase.
*********
După 5 minute
Julika şterge sângele de pe dulapul din bucătărie, hombre a plecat la muncă, iar pisicile stau cu câte o pană în bot, adulmecând aerul din zona de război.
E linişte iar... prea linişte?!?
