Buna dimineata!

Mă tot gândesc ce bine era când eram copii...n-aveam griji,n-aveam probleme,nu ştiam de ziua de mâine,de bani,de politică,de relaţii sentimentale,de nimic.Ştiam să trăim la maxim fiecare zi,fără ca măcar să ne dăm seama de lucrul ăsta.Ne bucurau toate lucrurile mărunte, ne făceau fericiţi prăjiturile şi iarna,jucăriile şi alţi copii.Acum...vai de noi.Trăim repede,fără să apucăm să înţelegem ceva din viaţa noastră.Am ajuns să nu mai fim în stare să apreciem nimic,nu mai zic de lucrurile mărunte,nu mai ştim să ne apreciem nici măcar pe noi înşine.Am devenit nişte perpetue victime,ale noastre în principal,deşi ne place să dăm vina pe oricine altcineva,de la politicienii care ne conduc până la serviciul care ne asigură banii. Nu mai ştim să...nimic.Ştim doar să ne plângem,să punem în cârca altora greşelile noastre,să fim falşi şi ipocriţi,să minţim cu nesimţire,să nu ne asumăm responsabilităţi de nici un fel,dar să fim atotştiutori şi veşnic sfătuitori.Întotdeauna avem cele mai bune sfaturi teoretice,noi ştim întotdeauna cum stau lucrurile de fapt,facem speculaţii pe marginea a orice,oricând şi oricum.Ne pricepem la toate,de la fotbal la politică,ne minunăm în faţa televizorului şi mai avem un pic şi ne închinăm la el,citim ziare de scandal,ascultăm muzică cu mesaj social,suntem la curent cu toate ştirile horror de la ora 5, ce mai,suntem nişte cultivaţi şi nişte inteligenţi.Nu suntem mulţumiţi de viaţa noastră,dar noi n-avem nicio vină,tot alţii sunt vinovaţi 100%.Mi-ar plăcea să dau timpul înapoi,să fiu iar copil,să ştiu să mă bucur de fiecare rază de soare,de fiecare floare,de fiecare zăpadă,să nu ştiu nimic.Doar să trăiesc.

Ignorance is bliss!