Aventuri din tinerete

Povestea asta se petrece pe vremea cand eram io foarte tanara si...toanta si foarte gravida,mai precis in ziua in care s-a nascut fi-mea aia mare.Ca orice viitoare mamica normala,pe timpul sarcinii am mers regulat la medic,asa incat am ajuns sa stabilim ca in 31 mai o sa-mi provoace nasterea,daca nu se intampla nimic inainte.Vazand in 30 ca n-am nimic,ma simt excelent(cat de excelent se poate simti o gravida pe cat de inalta pe atat de rotunda),m-am pregatit sufleteste ca a doua zi sa nasc.Asa ca,in 31 am pornit foarte voioasa spre maternitate(pe dracu voioasa,ca eram ciufuta,cu cafeaua nebauta,nemancata si nervoasa din principiu,ca doar eram foarte gravida).Ajunsi acolo,al meu barbat era transpirat tot,vorbea intr-una si se plimba de colo-colo-pe scurt,avea atatea emotii ca m-a scos din sarite si l-am trimis acasa dupa ce mi-am facut internarea.La 1 jumate dau si de tanti doftorita mea,care ma invita cordial intr-un cabinet 'sa-mi rupa apa'.Io ma uit crucis la ea si-o intreb:'-Cum adica?' 'Pai sa provocam nasterea!Nu asa am zis,ca azi nastem?' Ridic o spranceana la ea si-mi zic in sinea mea:'Eh,probabil imi face o injectie sa-mi provoace nasterea'.Ea incepe sa ma zoreasca:'Hai sus,pe masa!' Io,deja echipata intr-o chestie care aducea a camasa de noapte,ma gandesc:'Eh,precis tre sa-mi faca un control inainte!';Ma urc pe masa,iar in timp ce doctorita isi punea manusile si se pregatea sufleteste sa-mi 'rupa apa',o crampa exagerat de nasoala si neobisnuita imi ia aerul.Apoi,cea mai naspa senzatie traita vreodata si un milion de ganduri in capul meu:'Am facut pi-pi pe mine!!!' -imi zic eu in capul meu cel prost.Si dau sa incep sa baigui niste scuze,la care doctorita,razand cu gura pana la urechi,zice: 'Ia uite,si fi-ta vrea sa se nasca azi,ce bine ca ti s-a rupt apa,m-ai scapat pe mine de-o treaba.Da-te jos si hai in sala de nasteri'.Io,cu ochii cat cepele,ma execut fara sa comentez,gandindu-ma doar:'Doamne ce bine ca n-am facut pi-pi pe mine,ca ma mai faceam dreq de ras! De aici incolo,lucrurile se precipita,dar nu foarte mult ,ca pana la 6 io n-am avut nici pe naiba,insa in timpul asta,de la 2 fara ceva pana la 6 cand a inceput sa ma doara si pe mine cate una alta,am vazut o gramada de chestii.Prima oara am dat cu ochii de vecina mea de pat,care se plimba cu un copac din care atarna o perfuzie si se vaita pe doua voci:'Au,au,au,vai vai vai!!!' Ma uit la ea stramb si-mi zic in gand:'S-a dus dreq cititu` meu,daca asta o sa-mi cante pe doua voci ' O intreb politicoasa:'Te doare?' La care ea:'Aoleuuuuuuuuuuuu,ca nu mai pot si nu mai pot!!!'.Io ma asez linistita in pat,pe partea stanga-dupa cum imi zisese asistenta-si astept.Ma,si astept.Si mai astept un pic.La un moment dat,intra o tanti cam la 40 si ceva de ani,tinandu-se de burta,langa ea doua asistente si o doctorita,o urca pe masa si aud: '`R-ai al dreq cu ma-ta cu tot si cu tot neamu` tau,ca am zis ca nu-ti mai fac plozi si proasta de mine nu ma invat minte odata-Auuuuuuuuuuuuu- inca o serie de injuraturi ce nu pot fi redate',rasete,hohote,alta serie de injuraturi,inca un auuuuuuuuu prelung,si dupa aia un 'oa oaaaaaaaaa' sanatos din toti rarunchii.Totul a durat sub 3 minute.Dupa ce m-am calmat de la atata ras,ma gandesc io in sinea mea:'Eh,daca dureaza 3 minute,e ok...ce dracu s-or plange femeile astea atata nu stiu,ca pe mine nu ma doare nimic!'La 6 fix,am inceput si io sa stiu ce-s alea contractii,la 7 imi blestemam soarta ca nu-s in America sa cer epidurala,la 8 fara 10 urlam dupa mama,ma rugam sa mor si ma intrebam cine dracu m-a pus pe mine sa fac asa ceva si cat de tampita tre sa fii sa vrei de bunavoie sa treci prin asa ceva iar la 8 fara 5 imi tineam gogoasa in brate si plangeam de sarea camesa de pe mine.La 8 fix stiau deja toate neamurile ca avem o fetita sanatoasa de 3,100 kg si 51 de cm si cu parul prins cu o agrafa(nu,nu glumesc,chiar i-au prins parul din fatza cu o agrafa).Acum,cand privesc in urma,imi dau seama ca sunt o norocoasa,ca am nascut deosebit de usor,si ca totul mi se pare foarte comic,dar atunci...eram tanara si nestiutoare si aveam impresia ca nasterea e asa o chestie banala,ca doar atatea milioane de femei fac treaba asta si n-au mai murit.N-am avut emotii,nu mi-a fost frica pana in ultimele momente,si as mai face-o oricand,pentru ca stiu ca uiti toata durerea cand iti tii puiul in brate.
P.S. Io de fapt am vrut numai sa povestesc faza cu tantitza aia care l-a injurat pe barba-su fara ca el sa fie de fatza si in totalitate de vina si care a facut deliciul zilei cu pricina,da` n-aveam cum sa zic povestea fara sa ma leg de ceva,plus ca simteam nevoia sa spun lumii intregi cum NU m-am chinuit eu spre deosebire de alte mamici.