Negativ

Am dat peste o chestie interesantă. O iniţiativă nu chiar originală, că s-a mai făcut treaba asta în State şi prin Elveţia parcă, dar după ce am citit ştirea, mi-am dat seama că sunt o negativistă fantastică. Este vorba de un "lanţ uman" prin care nişte necunoscuţi lasă chestii diverse în locuri publice, însoţite de un bileţel prin care încurajează şi pe alţi oameni să lase mici "cadouri" pentru cei care au nevoie. Ideea în sine e foarte mishteaux, şi ar fi extraordinar dacă n-ar avea câteva bube... în primul rând în Românica noastră dragă şi frumoasă conceptul de a dărui dezinteresat e aproape inexistent. Dar să pornim de la premiza că iniţiatorii acestui "lanţ" sunt total dezinteresaţi şi o fac chiar de dragul unei "lumi mai bune, zâmbetului de pe faţa unui om" blablabla etc. Super frumos, chiar romantic, aş putea spune. Ne-am putea apuca de cumpărat o ciucalată pe care s-o lăsăm într-un loc public, de o carte pe care s-o lăsăm într-un tramvai, mă rog, fiecare ce poate şi ce vrea. În mintea mea cea negativistă răsare întrebarea: ăla care găseşte cadouţul-spre exemplu ciucalata, e diabetic. Deci clar n-o poate mânca. Oare o lasă el acolo pe ea ciucalata s-o ia altu` care n-are diabet şi o poate mânca? Creieru` meu de româncă zice că nu. Pentru că aşa suntem noi construiţi ca şi naţie, dacă tot e moca, să fieeeeeee, ce dacă n-am ce face cu ea??? Văd io, mă descurc, îmi cacă mintea ceva ce-aş putea face cu ea. Da` dacă găseşte unu` o pereche de cizme care nu-i sunt bune? Păi nu-i nimic, le ia oricum, că doar erau acolo, acu zău aşa, e şi păcat să nu profiţi de ocazie, nu? Şi pun pariu că aşa gândesc 90% din români. Până şi cei care au iniţiat treaba asta au dorit să "rămână anonimi", dar şi-au dat numele când au fost contactaţi de ziare. Deci anonimi, da` să ştie lumea cine suntem şi ce facem, nu? Că ipocrizia e la rang de conducere în ţărişoara noastră, se vede bine. Ne place să primim moca, stăm prost de tot în schimb la partea cealaltă, cu dăruitu`, sau cu împărţitu`, sau cu capu` de fapt. Suntem nişte oameni groaznici, avari, lacomi, puşi pe adunat oricum ar fi. Am zis şi o repet: ideea e foarte bună, dar nu la noi în ţară. Sau cel puţin nu acum, poate peste vreo 200 de ani, când vom învăţa să fim civilizaţi, să respectăm oamenii, când o să ştim să dăruim fără să aşteptăm nimic în schimb.
Dar, pe acelaşi sistem, propun să se înfiinţeze o campanie de genul ăsta prin care să nu mai dăm bani...la doctori/asistente de exemplu. Nimeni să nu mai dea şpagă când se internează în spital, nimeni să nu mai dea şpagă la poliţişti, nimeni să nu mai ia şpagă. Oare o campanie d`asta ar merge? Ar avea cineva curaj să nu dea bani?
Sursa aici.

`Tu-i America cui a inventat timpul!!!!

Buey, ce mama dracului se intampla? Io nu mai am timp. Nu mai am timp de nimic, deloc, degeaba, de tot, de... simt cum se apropie o criza de Tourette! Sunt plina de nervi pentru treaba asta si-mi vine sa zbier la toata lumea sa se opreasca macar cinci minute ca sa apuc sa respir si eu. Este ora 1:51 AM si eu acu am terminat o puscarie de articol. De aici trag urmatoarea concluzie, trage-o-as pe ma-sa (Tourette alert! INCOMING! INCOMING!), asa, deci de aici trag io concluzia ca daca as fi oleaca mai organizata si daca n-as mai f00te buha cu gratie astfel incat in ultimele 3 zile sa ma dau de ceasu` mortii ca nu mai am timp sa verific/corectez/sa fac ce dracului tre sa fac ca iau bani pentru asta, atunci ar fi super mishteaux. Da, dar vedeti voi? Nu e asa de simplu. Ca dimineata, cand se trezeste Julika la 7 fara un...sfert, isi bea cafeaua, isi fumeaza tigarile, bantuie feisbuciu` si 9 GAG-u`, intra si pe netlog sa vada ce mai e pe acolo si evita mailu` ca dracu` tamaia, pentru ca acolo sunt chestii dubioase, gen articole noi la care tre sa se munceasca! Dupa care se imbraca alene, ca doar e ardeleanca, schimba 5 bluze, doo sutiene si patru pantaloni ca sa poata merge la gradinita, unde oricum n-o vede nici aghiutza, ca-s -35 de grade afara si Julika se incotosmaneste mai rau decat eschimosii. Da` sutienu` trebuia schimbat dupa ce s-a imbracat complet, ca deoarece si-anume nu se potrivea cu si anume chilotii! (Tourette alert din nou!) Si dupa ce vine ea, Julika, de la gradinita, unde a lasat spre educare si formare odrasla cea mica, fiind inghetata bocna (Julika, nu odrasla), desi s-a incotosmanit ca un eschimos, tre sa se dezghete, nu?! Asa ca urmeaza tura a doua de cafea calda cu ceva tigari, timp in care nu se poate munci ca...zau, se strica savoarea cafelei! Si uite asa, de la frig la cald pe Julika o paleste somnu`, deci se mai pierd doo ore, dupa care, cand e ea asa in forma sa lucreze ceva, isi da seama ca n-a mancat azi. Acu, fie omu` cat de mic, dupa masa...fumeaza o tigara si mai ia o gura din cafeaua din tura 2, timp in care am demonstrat mai sus ca nu se poate lucra deoarece se duce dracului savoarea lu` Maia Morgenstern. Cand zic si io: "Gata!!! Acu e momentu`! Acu ma apuc!" imi dau seama ca acu e momentu` sa iau copilu` de la gradinita. Si dupa aia sa ma duc la scoala, de unde mai vin pe la ora 8 jumate. Pai cine naiba se mai apuca de muncit la 8 jumate seara, cand vii de pe drum inghetata bocna din motive total necunoscute (ca doar tu esti imbracata mai rau ca eschimosii, am zis mai sus) si nemancata, ca doar, s-a vazut mai sus, s-a mancat asa, o data azi, si aia pe la pranz. Deci cum mai nene? Cum sa fac sa mai adaug macar `fo 5 ore la alea 24 deja existente? Zau ca era mai fani cand aveam un loc de munca in care trebuia sa ma deplasez pana acolo si eram obligata sa muncesc! Asa, acasa, io stiu foarte bine in teorie ce-am de facut, da`n practica... ma omor in ultimele trei zile ale deadline-ului de-mi provoc singura Tourette.

Cea mai cea

In seara asta am primit cea mai frumoasa declaratie de dragoste:
"Te iubesc atat de mult! Nu pot sa nu te iubesc pentru ca nu-mi dai timp sa nu te iubesc."
Si eu!

Ha!

Voiam doar sa va anunt ca, eu, ca o femeie serioasa ce sunt, cu copii acasa, maritata, mi-am pus cercel in nas. Ah, si evident, imi sta foarte bine.

La mulţi ani!

Având în vedere că n-o să am timp să vă urez la 12, că am o grămadă de musafiri azi, o fac acum şi vă urez un an nou mult mai bun decât ăsta care se termină acum, cu mai multă linişte sufletească şi mai multe împliniri, şi ce îmi doresc mie vă doresc şi vouă. Acum ar trebui să fiu o nesimpoarcă şi să vă spun ce de papa bun am făcut, dar n-o să vă povestesc nici despre chec, nici despre piftie, nici despre prăjitura făcută de mama, nici despre vinete şi ouă umplute şi nici despre carnea de friptură care acum stă frumos în vin cu salvie şi rozmarin.

Un an nou fericit vă urez!

Hohoho!

O să vă urez şi eu Crăciun fericit pe ritmurile celor de la Hara (anul ăsta o să intoxic vecinii cu colindu` ăsta pe care e musai să-l învăţ, mai ales partea aia cu "io fac foc fac flori de măr măi tiptirip dadaidahop şi ţupţupţup), să vă aducă moşu` tot ce vă doriţi (în limitele bunului simţ, nu fiţi oi cu şorici), şi să ne vedem sănătoşi în noaptea dintre ani când o să vă urez din nou.
Haida, Hara!

Mărlin dărlin, iofacfocfacfloridemărmăitiptiripdadaidahopşiţupţupţup!
Gata, v-am urat! Scoateţi merele coapte şi vinu` fiert, că-i un frig de-mi crapă ochiu` stâng!

Ajutor umanitar

Cu capul plecat, am să vă cer ajutorul umil, cu rugămintea fierbinte de a ţine cont de ceea ce vă cer, pentru că este pentru o cauză nobilă, şi dacă mă iubiţi, o să mă ajutaţi, nu-i aşa?
Azi am aflat ceva...nici nu ştiu cum să-i zic... fantastic? De domeniul SF-ului? Haideţi să nu vă mai ţin în suspans şi să vă dezvălui marea descoperire şi vouă... tobe...tobe... şi mai multe tobe... suspansul creşte... şi mai mult... şi mai mult... deci azi am aflat că în 2012 vine sfârşitul. Cum al cui? Al lumii, evident. Şi am mai aflat ceva. Că aşa cum s-a întâmplat la fiecare sfârşit de lume (da, bă, da, s-a mai sfârşit lumea de câteva ori - vezi faza aia naşpa cu dinozaurii, aia cu potopu`, mă rog, cică-s mai multe sfârşituri), deci atunci când se sfârşeşte lumea, rămâne un 5% pe planetă din toată viaţa existentă ca să ajute la perpetuarea speciilor respective în continuare. Deci se sfârşeşte, da` nu de tot. Aşa, acu să revenim la rugămintea mea umilă. Am aflat că există un nene, acilea în Braşov, care, convins fiind că în 2012 vine "THE END", s-a apucat de printat toată Wikipedia. Nu râdeţi, că e treabă serioasă şi migăloasă. Voi aveţi idee cât e de mare drăcia aia de wikipedia? (Bine, şi inexactă, da` aia n-are nicio legătură cu ce vreau io să facem aici.) Revenind, deci omu` s-a pus pe printat wikipedia. Cică să aibă omu` de unde să se documenteze când o rămâne doar el cu câteva doamne pe planetă, dornice de împerechere pentru a perpetua specia, că doar se ştie că nu se face sex pentru altceva în afară de împuiere, ce naiba? Terminaţi cu scârnăviile, că suntem în post şi ne bate rivalu` lu` Al Pacino!
Aşadar, rugămintea mea este următoarea: dacă fiecare prieten de-al meu de pe fiecare site de socializare ar printa numai câte o pagină din wikipedia şi ar răspândi vorba printre prietenii lui şi prietenii lui printre prietenii lor şi aşa mai departe, pe sistem MLM, am ajuta omu` să-şi îndeplinească visul, să şi-l vadă cu ochii lui în faţa ochilor lui! (Asta a fost o repetiţie sâcâitoare numa` aşa, ca să vă duceţi deja la imprimante.) Deci cum facem? Printăm wikipedia? Şi-o şi legăm frumos, şi-i punem coperţi aurite şi scriem pe ea de mână cine a contribuit la istoria umanităţii, şi-o îngropăm undeva unde să n-o găsească decât extratereştrii când or veni să cerceteze planeta noastră dragă şi plină de puieţii lu` nenea ăsta de-a salvat wikipedia... thuamne, că numa` gându` la asta mă face să... nu ştiu să ce, să ceva.
Deci, printăm sau nu printăm?