Atat de adanc......

Vreti sa va distrati maxim azi? Cititi "poema chiuvetei" de Mircea Cartarescu. Io am ras cu lacrimi, desi din analiza literara a preabestialei poeme am inteles ca trebuia sa plang. Plm, nu-s o sensibila, ce sa-i faci... Urasc postmodernistii din tot sufletul. Oh acesti artisti neintelesi, aceste genii nepatrunse...ma ia greata. Dar sa trecem la fabuloasa poema. Cititi cu atentie, dupa care exprimati-va parerea. Stati linistiti, pe Cartarescu o sa-l doara nici in cur, pentru ca si anume oricum nu intelege nimeni in afara de el ce a vrut sa zica aici, pentru ca, nu-i asa, noi suntem niste limitati care nu sunt in stare sa patrunda sensul adanc ascuns in spatele acestor versuri genial de nemaipomenite scrise de un geniu postmodernist nemaipomenit recunoscut pe plan european.
Ca sa lamurim toate lucrurile: din punctul meu de vedere e un cacat de "poezie", isi bate pula de tot ce inseamna "poezie" in adevaratul sens al cuvantului si sunt convinsa ca toti marii poeti sunt oripilati de acolo de pe lumea ailalta de acest cacat numit atat de poetic "Poema chiuvetei". Faptul ca niste unii care se ocupa cu analizatu` poeziilor s-au gandit sa lege Luceafarul de aceasta... insiruire de cuvinte sper sa le aduca respectivilor bantuirea eterna de catre stafia lui Eminescu recitandu-le Luceafarul in timp ce-i bate la talpi cu saci de nisip.
Inainte sa dau copy/paste "poiemei" dati drumu` sa va cante piesa asta, ca sa intrati complet in atmosfera:

Si acum, opera de arta:

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.

Pam Pam. Genial, nu?