M-am pricopsit

     Deci...mai am o mâţă. Dacă fetele mele nu m-ar fi moştenit, m-aş fi minunat adânc. Au venit de afară cu ea, rugându-mă, implorându-mă şi aşezându-se în genunchi cu mânuţele împreunate ca la rugăciune să îi dau ceva de mâncare că  "e mică şi frumoasă şi cuminte şi e leşinată de foame." Ce e între ghilimele a fost spus în cor şi mi-a dat senzaţia unei repetiţii amănunţite înainte de redarea în faţa mea. Dar nu contează asta, contează că au botezat-o Ţuca, e neagră pe tot corpul iar pe faţă este portocalie. M-au rugat doar o dată să o ţinem şi n-am putut să spun nu... pentru că m-am îndrăgostit iremediabil. Acum doarme la mine în braţe atât de adânc că la un moment dat i-a căzut capul pe spate şi m-am întrebat foarte serios dacă mai e vie... A mâncat ca sparta mâncarea lui Topsi, care între noi fie vorba e mai mult decât nemulţumit de ea, drept pentru care a scuipat-o şi a mârâit-o şi a mieunat-o de câteva ori, ca să priceapă că el este şeful (care între noi fie vorba, aşa e) Când o să mă pot ridica (respectiv când se va trezi domnişoara Ţuca) o să-i fac nişte poze şi o să v-o arăt. Este bestială, seamănă cu un liliac din cauza urechilor mari şi a capului mic şi e o piticanie de mâţă.
      Acum, sper să nu mă trezesc săptămânal cu câte o mâţă, că io aşa făceam cu ai mei...şi zău că nu-mi vine să mă umplu de pisici...până una-alta, mâine mergem să luăm pastiluţe de deparazitat şi să începem procesul de educare.
     Uraţi-mi mulţi bafţi... I`m such a cat person...