The monster under my bed

Stiti expresia americanilor cu monstrul de sub pat? Eu zic ca fiecare dintre noi are unul… Eu stiu sigur ca am. Doar ca in ultima vreme (de cateva luni bune chiar) am devenit “friends with the monster” si mi-e mult mai bine. Atunci cand accepti ca ceva va face parte din viata ta pentru totdeauna, brusc ti se ridica un val de pe ochi si vezi totul intr-o alta lumina. Una mult mai clara si mai linistitoare.

I`m friends with the monster that`s under my bed

Get along with the voices inside my head

You`re trying to save me, stop holding your breath,

And you think I`m crazy, yeah, you think I`m crazy?

Well, that`s nothing!

Mi-e dor…

Mi-e dor sa scriu. As vrea sa gasesc timpul necesar pentru a mai asterne (sau a cerne) din ganduri. Ganduri multe, felurite, colorate sau alb-negre, dar toate ale mele. Viata asta trece intr-un ritm galopant, iar noi… n-avem timp. N-avem timp nici macar sa ne facem ordine in ganduri cum trebuie. As vrea… liniste. Liniste, ploaie si un pahar de vin. Se pare ca vreau cam mult, avand in vedere ca le vreau deodata. Daca e una, nu e alta, daca sunt doua, nu e una. Si atunci automat nu mai e ce am eu nevoie.

Si anii trec…





Off-topic:

Poate macar buletinul mi se face mai repede…ca sa exist si eu cu un alt document oficial in afara de permis.

Teoria conspiratiei

Io mi-s mare fan de teorii ale conspiratiilor, dovedite au ba, cu argumente pertinente au ba, nu prea conteaza atata vreme cat ma fac sa ma gandesc la mai multe posibilitati. Doar ca... am dat peste ceva care m-a fact sa ridic spranceana de era sa mi-o scrantesc. Este vorba despre un comunicat al ambasadei SUA la Bucuresti, in care cetatenii americani aflati pe teritoriul Romaniei sunt avertizati in legatura cu iminenta unui cutremur dezastruos (sau "severe and damaging earthquake", cum zic ei in comunicatul cu pricina). Partea cu conspiratia intra in scena atnci cand citim in acelasi comunicat urmatoarele: "The following information focuses on earthquakes because seismic activity poses a significant risk for Romania. However, Romania is at risk for other natural and manmade hazards. While much of the information below specifically addresses earthquakes, it is applicable to multiple hazards, and we encourage you to think broadly about the possible risks you and your family may face and to be prepared for any kind of emergency that may arise." Boooon, pentru cei care nu stiu engleza, se vorbeste si despre altfel de dezastre, si anume, cele create de om. Onorabilii cetateni americani mai sunt instruiti si ca in caz de cutremur/calamitate/etc. sa coopereze cu autoritatile romane si sa se identifice clar ca fiind cetateni americani! "American citizens should cooperate with Romanian authorities at evacuation sites and clearly identify themselves as Americans."
Acu ma bucur ca stiu engleza si mai ales ca am accent american... poate cine stie, in caz de "cutremur", o sa ma pot duce la un tablagiu major roman si sa-i soptesc suav la ureche "I'm an American citizen"... si sa primesc ingrijirile de care sper sa n-am nevoie...
Cititi intregul comunicat aici, ca sa nu ziceti ca sursa nu este credibila.

Fa-o fara sa te mai gandesti

Cei care ma cunosc, stiu cat pot fi de impulsiva. In urma acestor accese de impulsivitate, am facut multe lucuri, unul din ele fiind ca marti mi-am dat demisia. De ce am facut-o? Pentru ca mi se pare anormal sa fiu tratata ca o papusa pe care o muti unde vrei tu, cand vrei tu si cum vrei tu. Am refuzat sa fiu marioneta unei vendete personale si pentru asta am fost numita nesimtita si trimisa la locul meu, exact cu aceste cuvinte. Ma rog, nu despre asta vreau eu sa vorbesc. Vreau sa va povestesc despre mitul asta de "a gandi inainte de a face". Probabil in anumite cazuri (mi s-a demonstrat si mie) e foarte bine de aplicat. Dar... nu intotdeauna. Problema intervine in momentul in care nu prea stii daca sa faci sau nu ceva ghidat de primul impuls. In general, intuitia si al 6-lea simt ala de care se tot vorbeste nu prea te inseala. Adica vreau sa zic, daca ceva inauntrul tau iti spune sa nu faci lucrul cutare pentru ca nu e bine, probabil ar fi bine sa mergi pe instinctul respectiv si sa incepi macar sa fii atent. Evident se aplica si viceversa. Asa ca, dupa ce mi-am dat demisia, m-am hotarat foarte brusc sa nu mai am sefi NEVER EVER EVER. Probabil ca sunt inconstienta si nu stiu in ce ma bag, dar nu patesc nimic daca incerc. Asa ca... o s-o fac. Detalii deocamdata nu va dau, ca-s superstitioasa si nu vreau sa stric nimic. Daaaar, una peste alta, am pornit niste demersuri pentru ceva ce-mi doresc sa fac demult. Adica pentru unul din lucrurile pe care imi doresc sa le fac demult. Au facut-o si altii cu mai putina minte ca mine, asa ca nu vad de ce nu mi-ar iesi mie. In fine, postarea asta are rolul de a va face pe voi sa ridicati rugi la Buddha, Allah, Dumnezeu, Zarathustra, Odin, Zeus si la cine mai vreti voi si sa-mi tineti pumnii ca sa-mi iasa. Nu conteaza daca faceti matanii sau aduceti sacrificii, orice ajutor e binevenit! O sa-mi iasa, pentru ca e vorba de pasiune si dupa cum stiti, atunci cand e pasiune, totul merge struna.
Va las cu Patti Smith si al ei "Because the night", tocmai pentru a exemplifica ce inseamna pasiunea. Ce o sa vedeti aici e pasiune pura - chiar si dupa 30 de ani de la lansarea piesei se vede ca traieste ceea ce canta.

Reconfigurarea vietii

Noi capitole se anunta la orizont! Noi capitole in viata mea, evident. Am fost asa de ocupata in ultimele luni incat n-am avut timp nici sa respir in liniste. Pe langa operatia peste care am trecut cu bine, un job urmat de demisie si un interviu plus un test pentru un job pe care chiar sper sa-l obtin, m-a palit revelatia. Aia care zice ca daca stau in chirie n-o sa pot niciodata sa-mi fac casa visurilor mele. Asa ca acum sunt in plin proces de mutare la soacra-mea. Pentru ca si anume casa se va face in curtea soacra-mii. Nu ridicati spranceana pentru ca soacra-mea e fata faina, chiar daca pe alocuri tre sa fie si soacra.
Dar sa revenim. Deci in acest moment, biata soacra-mea e pe post de sofer, ca e singura din casa care are carnet si tre sa transporte copiii la scoala si hombreul la munca. La cati kilometri face zilnic cu noi, cred ca ar trebui s-o angajez cu forme legale ca si sofer.
Dar sa lasam aceste detalii deoparte si sa va spun ce-am facut eu vara asta - asa cum se facea pe vremuri la scoala in septembrie!
Paaaaaaaaaaaaiiiii, vara astaaaaaaaaaa eu am facut o gramada de treburi! M-am plimbat cat pentru doi ani, am legat o prietenie foarte mishteaux cu un neamt, mi-am refacut sanatatea si acum nu ma mai doare nimic (lucru foarte ciudat pentru mine...), am lamurit mai multe chestiuni personale cu mai multe persoane, mi-am pus planurile in aplicare si lucrurile au inceput sa se miste in directia dorita de mine. Ma simt bine din toate punctele de vedere. Culmea, abia astept sa vina ziua mea. Varsta de 30 de ani mi se pare cea mai misto! Si daca ma voi simti la fel de bine, din nou, din toate punctele de vedere, probabil o sa reusesc cam tot ce mi-am propus.
Pana una alta, sa ascultam niste muzica, ca in ultima vreme sunt obsedata de piesa asta:

dar si de asta:

Acestea fiind spuse, o sa revin cu un blog despre frumusetile patriei noastre, cu poze unde sa vedem si partile bune si pe alea rele - vorbim despre Transfagarasan si Balea Lac, barajul Vidraru si canionul Sapte Scari, si bonus o sa incerc sa descarc niste filmulete si/sau poze de la Oktoberfest, daca si cand voi gasi toate cablurile de la camera de filmat...

Finalé

Azi... am baut alcool. Mult. De dimineata, ca sa fie bine. Si acum, dupa mult alcool, simt nevoia sa scriu, ca doar... de ce n-as face-o? Alcoolul asta e o mare pacoste. Cel putin in cazul meu. Din cauza alcoolului am facut cele mai mari prostii in viata. Dar nu asta vreau eu sa zic acum. Vreau sa zic doar atat - si e cu dedicatie speciala cuiva care atunci cand va citi va sti ca ii este adresata postarea asta.
Iti aduci aminte ultima noastra discutie serioasa fata in fata, cand ti-am spus ca daca ceva va merge prost, eu o sa castig? Si mi-ai zis ca nu se stie, dar probabil ca am dreptate? Ei, am avut dreptate. Eu am castigat, din toate punctele de vedere. Ai pierdut... din pacate pentru tine. Sau poate e tot raul spre bine, cine stie? Dar sa tii minte, nu ma cunosti atat de bine pe cat iti place sa crezi, si nici n-o s-o mai faci vreodata, pentru ca n-am sa te mai las in preajma mea. Habar n-ai de ce sunt in stare sa fac, mai ales daca ma... calci pe bec. Iar tu ai facut-o - desi e vina mea ca ti-am permis. Ne vom mai intalni, pentru ca nu avem cum sa evitam lucrul asta, dar de aici incolo, vei cunoaste doar partea aia nasoala a lui Julia de care ziceai odata ca ti-e oarecum frica, pentru ca pe undeva, in adancul sufletului, stiai de ce sunt in stare.
It's your move now!
ADIO!



PS: Nu voi raspunde la niciun comentariu, nici aici, nici pe mail, nicaieri unde voi fi intrebata detalii despre postarea asta.

Immortality

Voua de ce va e frica pe lumea asta in ceea ce va priveste? Mie mi-e frica de batranete. Mi-e frica tare de batranete, de neputinta. Vreau sa raman vesnic tanara si in putere. Vreau sa fiu un fel de Highlander, minus luptele cu sabii care te lasa fara cap. Astazi l-am intrebat pe hombre daca si-ar dori sa fie nemuritor si mi-a zis ca nu... ca toti cei dragi din jurul lui ar muri si el ar trebui sa-i priveasca pe toti cum mor. Eu, in schimb, ma gandesc la nenumaratele posibilitati si oportunitati de a vedea si a invata despre... tot si toate. Posibilitatile ar fi inifinite! Partea cu ingropatul celor dragi... ar fi ceva cu care dupa un timp te-ai obisnui... cred. Dar uite ca si hombre si baietii din Queen ma contrazic:

Who dares to love forever?
When love must die
...
Who wants to live forever?
Forever is our today
Who waits forever anyway?



PS: De trei zile ma uit la Highlander, serialul din 1992, ala cu Adrian Paul. De aici mi se trage toata filosofeala asta...
Am nevoie de masina asta

sa ma plimb undeva unde e soare si sa-mi urle Queen in urechi pana ma ia plansul.