Prin 1991,mica fiind,respectiv 8 anisori,prin verisoara mea,mai mare cu cativa ani buni,i-am descoperit pe Guns`nRoses, Scorpions si mai ales,pe Bon Jovi.De atunci,am ramas un fan mai mult decat fidel,trecand prin toate etapele:pereti tapetati cu postere,versuri scrise dupa ce puneam caseta audio pe pauza...si acum am un caiet studentesc cu versurile tuturor pieselor de la Bon Jovi pe care le-am gasit sa le cumpar atunci.Intre timp formatia asta a devenit o obsesie pentru mine,melodiile avand un dar aparte de a se lega de mine in anumite momente din viata. Am facut si sacrificiul de a plati prin posta(pe vremea aia) o taxa de membership in valoare de 55 de dolari la fan clubul oficial al formatiei.Cred ca si acum,daca ma intrebi in somn,as sti sa zic cand a fost lansata o melodie si s-o fredonez.Alaltaieri,m-a pocnit melancolia si m-am apucat de cautat pe net o piesa cantata de Richie Sambora pe albumul lui solo.Ascultand-o,mi-am dat seama ca sunt tanara,si ca nu ma bucur destul de tineretea mea.The king of swing a stiut sa-mi traga una dupa ceafa si sa ma faca sa ma gandesc un pic si la mine,ceea ce e excelent.In primul rand m-am trezit dimineata extraordinar de binedispusa,fredonand Ballad of youth.In al doilea rand,mi-am dat seama ca am toata viata inainte si eu stau si ma gandesc cum sa rezolv probleme ce tin de trecut,in loc sa iau fiecare zi asa cum vine.De azi inainte,o sa aplic exact asta:
Live today
There's no time to lose
Cause when tomorrow comes
It's all just yesterday's news!
Ia ascultati si voi!
